Publicitatea Înșelătoare și cea Comparativă

Publicitatea înşelătoare şi cea comparativă

1. Publicitatea comparativă

Art. 4 lit. c) din Legea nr.148/2000 privind publicitatea, defineşte publicitatea comparativă ca fiind „acea publicitate care identifică explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta. Deci publicitatea comparativă constă în confruntarea propriilor produse sau servicii cu cele ale unui concurent, într-o manieră de natură să evidenţieze publicului avantajele celor dintâi faţă de celelalte”.

Potrivit acestei legi, publicitatea comparativă este permisă. Totuşi, potrivit art. 8 este interzisă dacă:

- este înşelătoare potrivit legii (lit. a);

- se compară bunuri sau servicii care au scopuri sau destinaţii diferite (lit. b);

- nu se compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale,relevante, verificabile şi reprezentative – între care poate fi inclus şi preţul – ale unor bunuri sau servicii (lit. c);

- se creează confuzie pe piaţă între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărcile de comerţ, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele aparţinând unui concurent (lit. d);

- se discreditează sau se denigrează mărcile de comerţ, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activităţi sau circumstanţe ale unui concurent (lit. e);

- nu se compară, în fiecare caz, produse cu aceeaşi indicaţie, în cazul produselor care au indicaţie geografică (lit. f);

- se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comerţ, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicaţia geografică a unui produs al unui concurent (lit. g);

- se prezintă bunuri sau servicii drept imitaţii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă de comerţ sau o denumire comercială protejată (lit. h);

- se încalcă orice alte prevederi ale Legii concurenţei Nr. 21/1996 (lit. i).

Clasificarea publicităţii comparative:

După obiectul comparării putem deosebi:

a) Comparaţia din publicitate se referă la preţ. În acest caz se arată că marfa proprie este mai puţin scumpă decât a concurentului.

b) Comparaţia din publicitate se referă la calitatea produsului promovat. În acest caz se afirmă că produsele personale sunt mai bune decât ale concurentului.

c) Comparaţia din publicitate se referă la alte elemente (serviciile după vânzare, forma de distribuţie);

Doctrina germană deosebeşte:

d) Reclama comparativă critică

e) Reclama comparativă de rataşare – caracteristicile produselor proprii sunt prezentate ca fiind aceleaşi cu ale concurentului în scopul de a beneficia de prestigiul acestuia.

2. Publicitatea înşelătoare

Directiva nr.84-450 privind apropierea dispoziţiilor reglementare şi administrative ale statelor membre în U.E., în materie de publicitate înşelătoare din 10 septembrie 1984 a Comunităţii Economice Europene defineşte publicitatea înşelătoare ca fiind: „orice publicitate care, într-un mod oarecare, inclusiv prin prezentarea sa, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare persoanele fizice sau juridice cărora li se adresează sau la care parvine şi care, datorită caracterului ei înşelător, poate să le afecteze comportamentul economic, sau care, din aceste motive, prejudiciază sau este susceptibilă să prejudicieze un concurent”.

Potrivit Legii nr. 148/2000 privind publicitatea este înşelătoare „orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent.” (art.4 lit. b)

Potrivit art. 7 „pentru determinarea caracterului înşelător al publicităţii se vor lua in considerare toate caracteristicile acesteia si, in mod deosebit, elementele componente referitoare la:

a) caracteristicile bunurilor si serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execute si de ambalare, compoziţia, metoda si data fabricaţiei sau a aprovizionării, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico-funcţionali, producătorul,

originea geografica sau comerciala ori rezultatele testelor si încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum şi rezultatele care se aşteaptă de la acestea;

b) preţul sau modul de calcul al preţului, precum si condiţiile in care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile;

c) condiţiile economice si juridice de achiziţionare sau de prestare a serviciilor;

d) natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor;

UNIVERSITATEA “ ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

SPECIALIZAREA: CONTROLUL ŞI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE