Proprietățile Acidului Tartric

Istoric

Acidul tartric este extrem de important în istorie, datorită implicărilor sale în studiile chimice timpurii de chiralitate. Un atom este chiral dacă imaginea sa din oglindă nu se suprapune peste acesta. Pentru a explica, se consideră mâna dreaptă a unei persoane. Deşi mâna stângă este identică din punct de vedere constructiv cu aceleaşi tipuri de degete, aceasta nu se poate suprapune peste mâna dreaptă. Centrele asimetrice din molecule sunt numite centre de chiralitate. Compuşii care sunt identici, cu excepţia celor chirali, se numesc enantiomeri.

Acidul tartric a fost izolat prima dată de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele în 1769.

În anul 1815, Jean Baptiste a descoperit că planul luminii polarizate care trece prin nişte compuşi organici, ar putea fi rotit fie în sensul acelor de ceasornic, fie invers. Câţiva ani mai târziu, în 1849, Louis Pasteur a utilizat această informaţie, atunci când a separat amoniu de sodiu de cristalele de tartrat în funcţie de forma lor geometrică.

Proprietăţi fizice

Acidul tartric se prezintă sub forma unor cristale mici albe când se află în stare solidă. Nu prezintă miros, dar inhalarea sa poate cauza tuse şi strănut. Se topeşte la 206° C. Acidul tartric poate fi folosit pentru obţinerea unor tipuri diferite de săruri, ca de exemplu sarea Rochelle, crema de tartar. Când se adaugă în apă, crema de tartar poate curăţa monedele de cupru.

Pasteur a descoperit că un tip de cristale rotesc lumina în sensul acelor de ceasornic, iar alte cristale în sens invers. El a fost primul care a corelat rotirea planului luminii polarizate cu chiralitatea. Chiralitatea are o mare importanţţă în chimia industrială. Bioactivitatea este interconectată cu chiralitatea.

Probabil, încă din preistorie, oglinzile au fost pur şi simplu o suprafaţă lucioasă pe o bucată de metal. A fost un pas mare atunci câd s-a realizat faptul că suprafeţele de sticlă ar putea fi date de un strat de metal strălucitor. O soluţie de nitrat de argint amoniacal este redus de acidul tartric, pentru a forma oglinzi de argint.

Proprietăţi chimice

Unele dintre formele acidului tartric sunt utilizate în chimie, cum ar fi acidul paratartric. Formula moleculară de bază a acestui acid este C4H6O6. Masa moleculară este de 150,087 g/mol. O proprietate chimică interesantă a acestui acid este chiralitatea, ceea ce înseamnă că moleculele sale nu sunt superopozabile la imaginea lor în oglindă. Această proprietate oferă abilitatea de a roti lumina polarizată. Această rotaţie a luminii nu apare la una din formele acidului tartric, şi anume la acidul DL – tartric.

UNIVERSITATEA: „DUNĂREA DE JOS GALAŢI”

FACULTATEA: ŞTIINŢA ŞI INGINERIA ALIMENTELOR

SPECIALIZAREA: BIOTEHNOLOGII INDUSTRIALE