Importanța strugurilor în alimentație

SCURT ISTORIC

Inceputurile viticulturii in aceasta parte a lumii dateaza de cel putin 4000 de ani. Legenda spune ca Dionysos, zeul vinului, s-a nascut in Thracia, pe meleagurile ce astazi reprezinta teritoriul Romaniei.

Romania sau Dacia, cum era ea cunoscuta de Romani, a avut o cultura consolidata a vinului. Abundenta bucatelor si faima vinului produs de Daci erau atat de cunoscute si tentante, incat Burebista, regele primului stat Dac centralizat, a ordonat distrugerea viilor pentru a pune capat invaziilor repetate ale popoarelor migratoare, dupa cum il sfatuise Marele Preot, Deceneu.

Monedele batute de Romani dupa cucerirea Daciei (106 AD) infatisau o femeie careia doi copii ii ofereau struguri, ca simbol al principalelor bogatii ale Daciei cultura vitei de vie si a vinului se interfereaza cu istoria omenirii de aproape 7000 de ani.

Acestora li se datoreaza si descoperirea primelor reactii chimice, fermentarea si oxidarea. Strugurele este singurul fruct cu un continut bogat de zahar si suc abundent care are tendinta naturala de a fermenta.

IMPORTANTA STRUGURILOR IN ALIMENTATIE

Alaturi de celelalte fructe, strugurii de masa (si cei de vin ) au intrat din cele mai vechi timpuri in alimentatia omului sanatos, cu unele res¬trictii si in a celui bolnav. Strugurii aflati in prezenta altor fructe, s-au bucurat totdeauna de un regim preferential, cel putin in sezonul aparitiei lor. Un strugure de masa (desigur si cel de vin), cu intreaga gama de caracteristici proprii, include in el un asemenea complex de substante si insusiri necesare organismului uman si intr-o astfel de suita de forme si raporturi, pregatite in marele laborator al naturii, incat cu greu le-ai afla in rafturile farmaciilor ; de aceea consumul strugurilor sub forma de „cura" sau nu, nu a lipsit si nici nu trebuie sa lipseasca din ratia alimentara a oamenilor indiferent de varsta. Considerind stru¬gurii ca simbol al fecunditatiei si sanatatii, romanii au fost primii, dintre popoarele din vremea aceea, care au instituit consumul organizat de struguri proaspeti si chiar cura de struguri.

Necesitatea consumului de struguri rezida in principal in valoarea lor energetica, cea de mineralizare si de vitaminizare a organismului uman, pe langa cele diuretica, laxativa, alcalinizanta etc., fara a mai aminti de aspectul atractiv, de gustul deosebit de placut, ca si de aromele insotitoare.

Continutul in substante nutritive

Valoa¬rea alimentara a unui produs si aprecierea indicatiilor acestuia in viata omului reclama cunoasterea cu anticipate a continutului sau in principii nutritive, in saruri, vitamine, oligoelemente etc. Continutul strugurilor de masa sau de vin, in principalele substante nutritive, ca si valoarea energetica a acestora in organism.

• Deşi în proporţii diferite, după desti¬naţie, soi şi condiţiile de mediu, strugurii includ în bobite principalele substanţe nutritive : proteine, lipide şi glucide, în afară de apă ; de aceea consumul aces¬tora mai ales în sezonul lor, aduce orga¬nismului, pe lîngă alţi factori nutritivi şi pe cei energogeni, aşa de necesari vie¬ţii şi activităţilor legate de ea.

Valoarea energetică a strugurilor, ex¬primată în calorii la 100 g de substanţă proaspătă, variază între 65-70 şi 85-120 de calorii, funcţie de felul stru¬gurilor (de masă, de sucuri sau de vin), condiţiile de mediu inclusiv cele agro¬tehnice, stadiul de maturaţie la recoltare (cules) etc. Strugurii proveniţi de la so¬iurile de masă şi de sucuri au o valoare energetică mai mică, iar cei de vin una mai mare chiar dacă şi în cadrul aces¬tora, există sub acest aspect, deosebiri destul de mari.

• Glucidele din struguri deţin, în cadrul factorilor nutritivi energogeni, ponderea cea mai mare întocmai ca şi la fructe.

Şi la struguri ca şi la fructe, glucidele sînt reprezentate chiar de la recoltare, în proporţie covîrşitoare de monozaharide-glucoza şi fructoză şi în cantităţi mult prea mici de alte zaharuri. Conţi¬nutul strugurilor în monozaharide osci¬lează între 14—17 şi 17—25 g la 100 g substanţă proaspătă, fiind mai mic la strugurii pentru masă (14—17 g) şi sucuri (15—16 g) şi mai mare la cei pentru vi¬nuri (17—25 g la 100 g substanţă proas¬pătă), cu o medie de cea 15—20 g şi 84—110 calorii. Ca şi la fructe, dar mai ales la struguri, conţinutul în monozaharide fiind reali¬zat încă de la maturaţie, fără hidrolizări de după recoltare, potenţialul energetic este deplin, iar forma simplă sub care se află zaharurile, fac din struguri un ali¬ment direct asimilabil, asemănător se¬rului glucozat.

De aceea, se recomandă tuturor, dar cu precădere celor care des¬făşoară eforturi fizice mari, cheltuitoare de energie fizică mai ales, ei fiind tot asa de necesari şi celor care, prin munca des¬făşurată, sînt marcaţi şi de un important consum de energie nervoasă, ambelor ca¬tegorii de oameni, fiindu-le la fel de ne¬cesari şi de utili.

Cele două monozaharide care alcătuiesc peste 98% din totalul glucidelor sînt re¬prezentate în struguri în proporţii prac¬tic egale, hemicelulozele deţin sub 2% L din totalul glucidelor.

• Proteinele existente în struguri mar¬chează un conţinut de peste zece ori mai mic decît cel al glucidelor variind între 1—1,9 g la 100 g, indiferent de felul aces¬tora (de masă, de sucuri" sau de vin).Formele sub care se găsesc în struguri substanţele azotate (azot proteic şi azot polipeptidic) ca şi cantităţile acestora în mmg la 1 000 de bobite la soiurile de masă (din lipsă la cele de vin) sînt re¬date în tabelul' 5. Se constată din tabel că azotul'total variază (în struguri) în li¬mite destul de largi, de la 1 270 la 1 930 mmg la 1 000 de bobite ; cel mai mare conţinut în azot total se găseşte în bobi¬tele de la Sauvignon iar cel mai mic la Cabernet Sauvignon (1 270)