Depozitarea porumbului sub forma de știuleți

Introducere

Porumbul se situează pe locul trei între plantele cultivate pe glob, după grâu şi orez.

Suprafeţele mari cultivate cu porumb în lume se datorează utilizărilor sale multiple şi variate şi particularităţilor plantei:

- capacitatea de producţie mai ridicată faţă de celelalte cereale;

- plasticitatea ecologică ridicată care îi permite un areal larg de răspândire;

- rezistenţa la secetă, care îi permite să realizeze producţii mari şi relativ constante;

- are mai puţine boli şi dăunători şi este rezistent la cădere;

- bună premergătoare pentru majoritatea culturilor cu condiţia să elibereze terenurile de resturile vegetale;

- suportă monocultura fără probleme, cu condiţia combaterii buruienilor şi aplicării îngrăşămintelor;

- valorifică bine precipitaţiile, apa de irigaţie, gunoiul de grajd şi îngrăşămintele chimice,

- cultura este mecanizabilă 100 %;

- necesită cantităţi mici de sămânţă datorită coeficientului ridicat de

- înmulţire;

- se recoltează mecanizat sau manual fără pericol de scuturare;

- se poate cultiva asociat cu fasole sau dovleci în agricultura de

- subzistenţă;

- reuşeşte ca plantă furajeră în miriştea premergătoarelor timpurii (borceag, orz, mazăre) în condiţii de irigat;

- posibilităţile de valorificare a recoltei sunt variate:

- se poate depozita sub formă de ştiuleţi, fără să fie alterată calitatea, dacă se respectă condiţiile de depozitare.

Porumbul se cultivă pentru boabe, care au multiple întrebuinţări:

- în alimentaţia omului, făina de porumb se foloseşte pentru mămăligă, fulgii de porumb pentru micul dejun, diverse alimente pentru copii, porumb fiert, copt şi pop corn, iar în urma prelucrării industriale rezultă o gamă de produse gen amidon, glucoza, dextroză, ulei care se regăsesc în diverse alimente sau se foloseşte ca materie primă pentru bere, whisky, bio etanol, medicamente, etc. din producţia mondială de porumb, numai 15 % este folosită direct în alimentaţia umană.

- în furajarea animalelor, boabele de porumb intră în compoziţia unor reţete de nutreţuri combinate pentru diverse categorii de animale datorită valorii nutritive ridicate (1 Kg boabe echivalează cu 1.17-1.30 unităţi nutritive şi conţine 70-80 g proteină digestibilă). Din producţia mondială de porumb 75-80 % se foloseşte în hrana animalelor. Prin recoltare în faza de lapte ceară şi însilozare se obţine un furaj suculent valoros pentru toate categoriile de bovine. Tulpinile rămase după recoltare (cocenii) se folosesc ca furaj grosier, iar prin tocare şi însilozare cu adaos de melasă sau uree, rezultă un nutreţ valoros pentru rumegătoare. De la fabricarea amidonului din porumb şi de la fabricarea uleiului din germeni rezultă borhoturi valoroase pentru porcine.

- în industrie, boabele de porumb se folosesc pentru fabricarea spirtului, amidonului, glucozei şi bio etanolului. Din 100 Kg boabe prin procesare industrială se poate obţine unul din produsele: 77 kg mălai, 44 î spirt, 63 Kg amidon, 71 Kg glucoza, la care se adaugă 1,8-2,7 1 ulei alimentar şi 3,6 kg şrot de embrioni, care intră în compoziţia furajelor sau alimentelor sărace în proteine. Prin hidroliza enzimatică a amidonului din porumb se obţine sirop de fructoză şi zaharoză folosite ca înlocuitori pentru zahăr. Din ciocălăi se obţine furfurol, nutreţuri pentru rumegătoare, săpunuri, vitamine sau se folosesc drept combustibil. In prezent, numai 5 % din producţia mondială de porumb se foloseşte în scopuri industriale.

În România, porumbul deţine primul loc atât în ce priveşte suprafaţa cultivată, 49-52 % din suprafaţa cultivată cu cereale, cât şi producţia totală,50 % din producţia totală de cereale.

1. Necesitatea păstrării

În ultimele decenii, culturile de porumb siloz şi porumb masă verde ocupă suprafeţe tot mai mari datorită importanţei deosebite pe care o au în asigurarea bazei furajere.

Importanţa acestor culturi este deosebit de mare, întrucât silozul din porumb este cel mai răspândit tip de siloz. Porumbul siloz se consideră „păşunea" de iarnă a animalelor.

Porumbul masă verde se seamănă după o cultură ce a părăsit terenul în ultima jumătate a primăverii, sau în prima jumătate a verii şi se administrează animalelor de la sfârşitul lunii iulie şi până la sfârşitul lui octombrie.

Atât porumbul masă verde, cât şi silozul, sunt bine consumate de toate speciile de animale, având şi un coeficient ridicat de digestibilitate.

2. Caracteristici ale produsului înainte de depozitare. Fazele de vegetație ale porumbului. Cerințe

Bobul de porumb are o compoziţie chimică care îl defineşte ca un aliment valoros pentru om şi animale, de asemenea cocenii, ca atare sau însilozaţi, constituie un furaj valoros pentru animale.

Compoziţia chimică a bobului de porumb este asemănătoare cu cea a celorlalte cereale din punct de vedere structural, cu deosebirea că unele substanţe se găsesc în cantitate mai mică

Analiza unui număr mare de boabe din diferite varietăţi cultivate în lume a permis găsirea următoarei compoziţii chimice a bobului de porumb, în procente:

o umiditate 12,32%,

o proteină brută 10,05%,

o grăsime brută 4,76%,

o zaharuri 2,33%,

o dextrine 2,47%,

o amidon 59,09%,

o pentozani 4,38%

o celuloză brută 2,25%

o cenușă 1,45%

1. Băia Gh., Marian M , 1972 – TEHNOLOGII DE CONSERVARE A FURAJELOR, Casa Agronomului Hălchiu, Braşov

2. Dumbravă M.,2004 – TEHNOLOGIA CULTURII PLANTELOR, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

3.Vântu V., Moisuc A., Motcă Gh., Rotar I., 2004 – CULTURA PAJIŞTILOR ŞI A PLANTELOR FURAJERE, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi

4.http://chimie-biologie.ubm.ro/Cursuri%20on-line/MIHALI%20CRISTINA/TEHNOLOGII%20PRODUSE%20VEGETALE/TEHNOLOGIA%20PROD_ORIG_VEGETALA.pdf