Bucătăria engleză și irlandeză

Introducere

În domeniul culinar Anglia este plină de surprize. Meniul e supraplin de denumiri de preparate din întreaga lume. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că bucătăria britanică a dispărut sau s-a transformat într-un conglomerat internaţional. Dimpotrivă, datorită conservatorismului său înnăscut al Marii Britanii în acest domeniu s-au păstrat alimentele tradiţionale, în forma sa originală. Doar cei veniţi în Marea Britanie observă iniţial produsele, pe care le procură străinii (emigranţii), care trăiesc preponderent în oraşele mari.

Englezii acordă o mare importanţă micului dejun. Spre deosebire de francezi, care consumă un mic dejun rapid (baghete, croissante), urmat de cafeaua neagră, micul dejun englez este o bază solidă pentru regimul alimetar al zilei întregi. Ceaiul înainte de micul dejun constituie fundamentul pentru o masă pe săturate. Probabil, această tradiţie îşi are originea de la marinari, care au influenţat tradiţiile locuitorilor insulei.

Britanicii oferă micului dejun destul timp, ei consumă fără grabă „poridge”- un terci din fulgi de ovăz cu cfrişcă şi lapte sau fulgi de porumb „cornflakes”, urmaţi de suc de fructe. Apoi urmează pâinea albă cu gem şi omleta făimoasă cu bacon. Dar britanicii mai consumă la micul dejun şi peştele fierbinte afumat, şi crenvuşte. În această ţară nu vor fi afectate interesele şi a iubitorilor de carne.

În Marea Britanie din timpuri imemoriale, accentul este pus pe înalta calitate, în special a cărnii de vită şi de miel. Nu cred că există cineva care nu ar cunoaşte renumita friptură engleză de carne de vită „rostbeef”. În afară de carne prajita, multe preparate sunt şi din carne fiertă, la care se adaugă legume. Pentru bucătăria engleză este caracteristică o metodă neobişnuită de preparare a legumelor. Destul de răspîndită este reţeta cu varză şi praz, numai fierte în apă sărată. Pentru a da gust mai expresiv acestui preparat nu prea apetisant, britanicii încă în secolul trecut au inventat sosuri-a gata, pe care le găsim la orişicare masă, începînd cu sosul Ketchup şi pînă la sosul Worchester. Acest lucru este foarte comod, pentru că toată oricine poate condimenta alimentele după gusturile sale proprii.

Unele varietăţi de caşcaval englez, datorită gustului său original îmbogăţesc gama largă de brânzeturi europene. Anglosaxonii sunt amatori de dulciuri. Deserturile lor, cum ar fi budinca cu caramelă, de exemplu, şi cremele lor sunt alăturate la cele mai înalte realizări ale artei culinare, chiar şi conform standartelor mondiale.

Scoţia şi Irlanda, de asemenea, au preparate specifice naţionale. În special, acestea sunt: „oatcakes” (coptura din ovăz) şi „haggis” (carne de oiae). În Irlanda preparatele populare sunt „boxty” (clătite de cartofi) şi gustarea „colcannon” (din cartofi, usturoi, varză).

Se apreciază gama de arome, care oferă gustărilor melasa, oţetul de malţ sau zahărul brun de trestie - toate aceste condimente, pe care noi din Europa Centrală nu prea le utilizăm.

Merită de menţionat şi ritualul ceaiului. Această băutură tradiţională a fost îndrăgită deja în secolul XVII, ceea ce s-a întîmplat, probabil, pentru că a ajutat pentru învingerea descurajării, condiţionat de clima specifică şi deasemenea îmbunătăţea gustul putred de apă de mlaştină. Practica de a ameliora gustul apei, aparent, a condus la o tradiţie de fabricare şi consum de bere.Însă berea traditională brună, cîndva numită Stout, sau Porter, acum cunoscută sub numele de Guinness, nu seamănă la gust deloc, de exemplu, cu Pilsner. Bere Bright vintage (blondă matură) este, de asemenea, nu, ceea cu ce suntem obişnuiţi.

În păturile sociale de cel mai înalt nivel vinul a jucat un rol important, şi englezii cunosc bine vinurile franceze, precum şi Heresul (Sherry wine) şi portweinul. Din băuturile tari o tradiţie îndelungată le au băuturile distilate. Înainte ca Statele Unite au ajuns pe primul la consumul de divin, cel mai mare consumator a fost Marea Britanie. Whiskey Scoţian şi Irlandez la începutul secolului trecut, se consuam numai în regiune, în care era produs. Jin-ul, care a început să fie produs, probabil, în epoca lui Wilhelm al III-lea, a devenit o băutură răspîndită numai în secolul trecut.

1. Istoria

Bucătăria britanică este un set de tradiţii culinare şi practicile asociate cu Regatul Unit. Din punct de vedere istoric, bucătăria britanică înseamnă "feluri de mâncare simple realizate cu ingrediente locale de calitate, potrivite cu sosuri simple să accentueze aroma. Cu toate acestea, bucătăria britanică a absorbit influenţa culturală a celor care s-au stabilit în Marea Britanie, care produc gustări mixte, cum ar fi Tikka Masala (găină) anglo-indiană, denumită ca "gustare naţională britanică".