Vulcanii noroioși

In tara noastra, dar si in alte regiuni de pe Glob, in multe locuri iesirea gazelor din subsol la suprafata determina deplasarea apei din adanc si antrenarea particulelor argiloase si nisipoase din straturile de roca. Rezulta un noroi mai mult sau mai putin vascos, ce se ridica prin crapaturile ce taie straturile si care, odata ajuns la suprafata, se revarsa creand in timp un relief specific. Cel mai adesea rezulta conuri si platouri cu dimensiuni variabile, dar mici. Aceste forme, si intr-o anumita masura mecanismul circulatiei materiei si constructiei lor, se apropie mult de cel al marilor efuziuni de lava ce creeaza aparatele vulcanice, de unde si numele ce le-a fost dat. Diferentele dintre ele sunt enorme, trei fiind esentiale: dimensiunile (cativa zeci de metri patrati pana la cateva hectare in raport cu cativa km2), natura materiei ce se deplaseaza (noroi fata de topituri de roca) si durata existentei formelor de relief create (doi-trei ani la vulcanii noro- Astfel de fenomene naturale, in tara noastra, se produc frecvent Subcarpati, dar au fost descrise in ultimii 150 de ani si in alte locuri (ex. la Hasag, langa Ocna Sibiului, sau la Homorod, la Bazna, in dealurile Transilvaniei apoi si in unele locuri din Moldova unde sunt numiti, gloduri sau, ochiuri de gloduri). Dar, formele cele mai interesante, care au dimensiunile cele mai mari si unde procesele au o intensitate deosebita, sunt intalnite in Subcarpatii Buzaului, pe un aliniament de cca. 20 km, intre asezarile Berca si Arbanasi.

Langa schela din marginea satului Berca exista un platou argilo-nisipos care a rezultat din slabe eruptii noroioase. La cca. 10 km, pe stanga drumului pietruit, se afla platoul Paclele Mici, unde exista cel mai mare numar de vulcani ce au conuri, cratere cu dimensiuni extrem de variate, precum si o morfologie complexa, rezultata pe de o parte din acumularea noroiului, iar pe de alta parte, din siroirea apei de ploaie. Repartitia acestora este neuniforma, distingandu-se cel putin trei situatii. In est exista un sector de platou nisipo-argilos relativ neted, slab fragmentat, pe care activitatile vulcanice au incetat sau sunt extrem de reduse. In centru si vest se afla sectorul cu cel mai mare numar de conuri de noroi ce apar sub formele de grupari de 3-5 vulcani cu inaltimi de 2-8m, cu cratere ce au diametre de 10-100cm din care iese noroi vascos, care se scurge sub forma de limbi ce ating lungimi de 20-50cm. Daca in jurul craterului noroiul este proaspat sau in curs de uscare, la mijlocul si la periferia conului, el este uscat si brazdat de crapaturi de uscaciune ce se iscriu in sisteme poligonale cu dimensiuni variabile. La ploi, apa se scurge in suvite pe flacurile conurilor creand prin eroziune pe acestea un ansamblu de santulete, rigole, ravene; la exterior materialele transportate prin acumulare, dau poale prelungi pe care apa se imprastie. Cel de-al treilea sector se afla la jumatatea nordica a platoului. Aici apar doua aspecte distincte. Mai intai ...