Vrancea

Stravechi pamant romanesc, Vrancea constituie o punte de legatura intre cele trei provincii istorice romanesti - Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania.

Judetul Vrancea, inclus in teritoriul tinutului Putna de altadata, a apartinut inainte de anul 1475 Munteniei, care-si intindea hotarul pana in apropiere de Bacau. Acest fapt este pus in evidenta atat de documentul din 1407, dat de Alexandru cel Bun in vederea reglementarii exportului si importului, cat si de cel din 1460, dat de Stefan cel Mare, prin care Bacaul este amintit ca centru de vama. Mai tarziu i se adauga Tara Vrancei, care s-a bucurat totusi de privilegii si libertati speciale, iar dupa anul 1482, in urma luptelor dintre Stefan cel Mare si domnii Munteniei, tinutul Putna se extinde pana la apa Milcovului unde, dupa mai bine de 20 ani de neintelegeri dintre domnitorii munteni si domnul Moldovei, Stefan cel Mare, se statorniceste hotarul dintre cele doua tari surori.

Tinutul Putna era condus de un staroste care avea depline puteri administrative si militare. Acesta isi exercita puterea si asupra vornicului de Vrancea, cat si a pantarilor acestuia. Printre starostii de Putna, cei mai cunoscuti au fost: cronicarii Moldovei Miron Costin si Ion Neculce, Manolache Ruset, fratele vistiernicului Iordache Ruset etc.

Incepand cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza, conducatorul administrativ al Putnei poarta numele de prefect.

Tinutul Putna si apoi judetul cu acelasi nume a inclus partial teritoriul actualului judet Vrancea. Aceasta situatie s-a mentinut pana la prima impartire administrativ-teritoriala din anul 1950, cand teritoriul actual al judetului se incadra in raioanele Vrancea si Focsani. Incepand cu ultima impartire administrativ-teritoriala din anul 1968, judetul Vrancea, suprapus raioanelor Vrancea si Focsani, cuprinde aproape in intregime judetul Putna si aproximativ 1/3 din judetul Ramnicu Sarat, considerate in limitele anului 1938. Sapaturile efectuate in imprejurimile satului Birsesti au scos la iveala urmele unei asezari preistorice, care dateaza din paleoliticul superior. In neolitic se identifica asezari omenesti permanente, din ce in ce mai numeroase, caracterizate printr-o cultura materiala cu caracter agricol primitiv. Intre acestea mai frecvent intalnite sunt culturile Cris (la Bontesti - Cirligele), Boian (la Minastioara - Fitionesti) si Cucuteni (la Topesti - Birsesti si Bontesti - Cirligele). In epoca bronzului, asezarile omenesti, caracterizate prin imbinarea celor doua ramuri ale economiei locale (agricultura primitiva cu plugul si pastoritul) sunt destul de numeroase. Sapaturile de la Birsesti, Bontesti, Cindesti, Minastioara, Tifesti au dat posibilitatea cunoasterii extensiunii purtatorilor culturii Monteoru in aceasta parte. Sapaturile din cimitirul tumular de la Birsesti, de la Odobesti, Dumbraveni, Padureni etc., au aratat importanta obiectelor gasite, pentru cunoasterea primei epoci a fierului si influenta culturii scitice asupra ...