Caractere generale
Apa este cel mai propice mediu pentru dezvoltarea vietii; de altfel, primele forme de viata au aparut in apa, iar majoritatea vietuitoarelor traiesc in apa, respectiv 75 %( 69 % in mediul marin si 6 % in apele dulci ) si numai 25 % pe uscat.
Apa este un element biologic indispensabil vietii, hrana gasindu - se in acest mediu mult mai usor, fie sub forma de solutii nutritive, fie hrana vegetala sau animala. Apa este mai densa decat aerul, iar vietuitoarele scufundate in ea depun un efort de 10 ori mai mic decat pe uscat, pentru a se putea misca; asa se explica existenta formelor de fauna si flora gigantice in mari ca: balenele sau algele de tipul Macrocystis care ajung pana la 305 m. lungime.
Caracteristicile termice ale mediului marin si, in special, amplitudinile sunt favorabile vietii, ele fiind mai mici decat ale uscatului( de la - 3?pana la 40?C ), care ajung la - 94,3?C in Antarctica. Apa marina nu ingheata decat la suprafata si in apropierea tarmurilor, la fund temperatura este constanta si viata se desfasoara normal.
Apa marina este o solutie - tampon, mentinandu - si valori destul de constante ale pH - ului, intre 7,5 si 8,4, rezistand deci la diferite variatii intre acida si alcalina; pH - ul alcalin este necesar organismelor care secreta carbonat de calciu pentru cochilii. Solutia - tampon a apei de mare are posibilitatea de a ingloba cantitati mari de carbon sub forma de CO2 fara a se schimba pH - ul, carbonul fiind necesar plantelor pentru producerea materiei organice.
Transparenta apei de mare are o deosebita importanta pentru desfasurarea vietii in mediul acvatic. Lumina patrunde in apa de mare pana la adancimi mari, de cca. 200 m., oferind posibilitatea desfasurarii proceselor de fotosinteza.
Toate conditiile amintite, deosebit de prielnice din punct de vedere biologic, fac ca viata in mari sa fie mai abundenta decat pe uscat. Uscatul, sub influenta energiei solare, este domeniul existentei vietii vegetale, Oceanul Planetar este caracterizat prin dezvoltarea, cu precadere, a regnului animal.
Influenta mediului marin se manifesta asupra formelor de viata prin actiunea unor factori importanti cum sunt: temperatura, lumina, presiunea, densitatea si vascozitatea, gazele dizolvate, salinitatea, miscarile apei sub diferite forme.
I. Factorii de mediu
Temperatura are un rol deosebit asupra vietuitoarelor. Acestea sunt grupate in organisme cu temperatura constanta a corpului, denumite homeoterme si organisme poichiloterme, cu temperatura variabila, dependente direct de cea a mediului in care traiesc.
Organismele homeoterme sunt mamiferele reprezentate in oceane prin Cetacee, Pinnipede, Sirenide.
Organismele poichiloterme se diferentiaza in doua grupe si anume: organisme stenoterme si euriterme. Organismele stenoterme sunt acelea care suporta doar variatii limitate la temperatura; ele se dezvolta la o anumita temperatura care trebuie sa fie constanta. Ca exemple, sunt coralii care se dezvolta in mari cu temperaturi de + 20?C, organismele polare( Polul Sud, pingiunii ) sau hamsia( Engraulis encrassicholus ) care prefera temperatura de + 7?C.
La intalnirea curentilor calzi cu cei reci, nu pot supravietui nici organismele adaptate pentru temperaturi scazute, nici cele pentru temperaturi ridicate. Se produce o pieire in masa a organismelor, in zonele Terra Nova( Newfounland ) la intalnirea Curentului Gulf Stream cu Curentul Labrador si la intalnirea lui Kuro - Shiwo cu Oya - Shiwo, langa tarmurile Japoniei. In aceste zone piere, in special, planctonul care atrage o fauna bogata piscicola de unde si prezenta unor zone de pescuit intens.
In marile reci, viata este mai intensa, plantele sunt mai multe si, in special, planctonul, fata de zonele ecuatoriale. Curentul rece al Canarelor determina o abundenta de peste pe coastele Senegalului si, de semenea, Curentul Falkland.
Lumina este indispensabila pentru plantele verzi( autotrofe ), cat si a organismelor care le folosesc drept hrana. In apa este mai putina lumina decat in aer, ziua este mai scurta, iar noaptea mai lunga. In stratul de apa de la suprafata pana la 100 m. se desfasoara intens procesele de asimilatie clorofiliana.
In functie de adancimea pana la care patrunde lumina in mari, se pot diferentia trei zone:
- zona eufotica de la suprafata pana la 80 - 100 m. adancime, bine luminata, bogata in plancton;
- zona disfotica intre 100 - 500 m., slab luminata, saraca in organisme vegetale;
- zona afotica sub 500 m. adancime, o zona a intunericului care este lipsita de organisme vegetale.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
