Suedia

Cadrul natural.

Suedia ocupa jumatatea estica a Peninsulei Scandinave, avand iesire, in principal, la Marea Baltica.

Teritoriul acestei tari are o suprafata de 448 961 kmp caruia i se adauga si insulele mici ce marginesc tarmurile si cele doua mari insule din Marea Baltica-Oland si Gotland.

La vest si nord-vest Alpii Scandinavi despart Suedia de Norvegia, in nord-est, raul Muonino si fluviul Torne constituie granita cu Finlanda, in est este scaldata de apele Golfului Botnic,iar la sud-est si sud-vest de cele ale Marii Baltice

Relieful este predominant de platou şi de câmpie cu următoarele particularităţi: in vestul şi nord-vestul ţării se întind Alpii Scandinavi care ating altitudinea maxima prin vf. Kebnekajse: (alt. 2111 m) existand si alte vârfuri cu altitudini mari precum : Sarek (alt. 2090 m), Sulitjelma (alt. 1914 m).

Spre est munţii sunt mărginiţi de un podiş, care coboară în trepte spre litoralul cu fiorduri al Mării Baltice, unde se află Golful Botnic. În partea sudică a ţării se întind câmpii care înconjoară o mică regiune deluroasă, podişul Smaland (alt. 377 m) şi câmpia vălurită Skania, cu soluri fertile şi peisaje asemanatoare Danemarcei învencinate. Există foarte multe lacuri de origine tectono-glaciară, mai ales in câmpia central-sudică a ţării. Din cele circa 96.000 de lacuri, mai mari sunt Vänern (5585 km²), Vättern (1899 km²) şi Mälaren (1140 km²). Zonele mlăştinoase acoperă peste 10% din suprafaţa ţării.

Capitala Suediei, este situată de o parte şi de alta a strâmtorii Norrström, care leagă lacul Mälaren de Marea Baltică şi pe câteva insule ale lacului Mälaren, legătura între cartierele-insule făcându-se prin intermediul a nu mai puţin de 50 de poduri. Lacul Mälaren a fost cândva un golf al Mării Baltice care pătrundea adânc în interiorul ţării. Mişcările de ridicare care au antrenat peninsula au înălţat pamânturile despărţind apele golfului de cele ale Balticii, formând lacul Malaren. Între lac şi mare se formează un cordon litoral care nu mai permite accesul corăbiilor spre interior şi obligă crearea unui punct de tranzit pe uscat. Aşa a apărut oraşul Stockholm la zona de contact dintre mare şi uscat cu un dublu rol: economic (asigurând tranzitul mărfurilor pe continent) şi strategic (constituind un obstacol în calea piraţilor care urmăreau şi prădau corabiile negustoreşti). Legătura lacului cu marea a fost refăcută artificial, necesitatea canalului Norrström fiind vitală.

Coastele suedeze sunt joase, penetrate de numeroase fiorduri care dau tarmului acea particulara nota de dantela Acestea sunt in totalitatea lor o zona de campie.Litoralul suedez nu prezinta inaltimi care sa depaseasca 80m si se desfasoara in general pe o adancime de 60-70km, sub forma unei stepe acoperite cu terenuri cultivate.

Caracterele specifice ale peisajului , carora li se alatura istoria petrecuta pe locurile respective, disting in cadrul Suediei trei mari provincii geografice corespunzand tot atator zone bine individualizate.In sud intr-o zona de campie fertila se afla provincia Gotland. In partea centrala se afla a doua mare provincie Svealand, supranumita si „ inima Suediei ”. Este zona marilor contraste, zona de campie intinsa in cadrul careia fracturile si dislocarile au creat mari depresiuni ocupate de bazine lacustre. Ultima din cele trei mari provincii, Norrland, este mare si in sensul propriu. Suprafata ei este egala cu aproape jumatate din suprafata tarii si adaposteste in peisajul sever si lipsit de ospitalitate la primul contact, principalele resurse naturale ale tarii.

Ceea ce atrage in primul rand atentia celui ce colinda pamantul Suediei este marea varietate a peisajului, rezultata din distributia reliefului, determinata la randul ei de substratul geologic. Munţi golaşi sau ca paduri, coline, rauri, lacuri, campii, coaste dantelate, insule marunte grupate in arhipelaguri se asociaza intr-o desfasurare fireasca, creând acea imagine de ansamblu plina de inedit si diversitate.

In ceea ce priveste reteaua hidrografica ea este reprezentată de numeroase râuri în general scurte (Ume 465 km, Lule 450 km), dar cu debite bogate şi un potenţial hidroenergetic ridicat (mai ales cele din Norrland) şi de cele circa 96.000 lacuri, unele de mari dimensiuni. O parte din lacuri şi râuri sunt legate între ele prin canale navigabile, mai cunoscut fiind canalul Göta, care traversează partea de sud a Suediei şi face legătura între lacuri si râuri pe o distanţă de 560 de kilometri, de la Göteborg la Stockholm. Fluviile şi râurile principale sunt: Klarälven, Österdal, Indalsälven, Ångerman, Ume, Pite, Lule, Torne; lacuri: Vänern, Vätern, Mälaren, Hjälmaren Storsjön, Siljan.

Cadrul socio-economic

Suedia este o tara foarte bine dezvoltata din punct de vedere economic. Cea mai intinsa si cea mai bogata dintre tarile nordice, avand o situare care o favorizeaza sub raport climatic. Bogatia Suediei nu face insa parte din acele bogatii de mare varietate si usor de dobandit, ceea ce in plan social, printr-un proces istoric, a determinat tenacitatea, seriozitatea si nivelul de constiinta al populatiei, ceea ce a determinat in ultima instanta inchegarea unei economii puternice bazata nu numai pe resursele proprii ci si pe materiile prime importate.