Rezervele Neclasice de Energie

Printre resursele neclasice de energie se numără : energia cursurilor de apă, energia mărilor şi oceanelor, energia valurilor, energia mareelor, curenţii marini, energia termică a mărilor şi oceanelor, gradienţii de salinitate, energia solară, energia eoliană, energia geotermală, şisturile bituminoase, şi nisipurile asfaltice, energia din biomasă şi hidrogenul.

1. ENERGIA MĂRILOR ŞI OCEANELOR

1.1 Energia valurilor

După ultimele cercetări se apreciază că energia ce s-ar obţine de pe o lungime de jumătate de milion de kilometri a ţărmurilor globului se ridică la 50 trilioane KWH/an. Folosirea acestui potenţial este îngreunat de câteva particularităţi ale valurilor cum sunt: dispersia mare a valurilor şi densitatea scăzută a energiei, fluctuaţia mare a înălţimii valurilor, neuniformitatea fronturilor de valuri atât ca înălţime cât şi lungime.

Cu toate dificultăţile, studiile şi experimentele demonstrează că în viitor energia valurilor va putea fi folosită la scară mare. În unele ţări există preocupări de realizare la scară industrială de instalaţii eficiente din punct de vedere tehnic şi economic.

În Japonia o filială a firmei :”Mitsui Engineering and Shipbuilding şi Co” are intenţia de a construi şi comercializa centrale efective acţionate de valuri.În Marea Britanie Departamentul Industriei a alocat din 1974 sume importante pentru realizarea programului de studii şi cercetări privind folosirea energiei valurilor. Specialiştii firmei Lockheed din SUA au realizat un miniatol artificial pentru capturarea energiei valurilor. În Insula Mauritius se va construi în viitorii ani o centralâ electrică ce va utiliza forţa valurilor şi mareelor.

1.2 Energia mareelor

Mareele sunt cunoscute ca oscilaţii periodice ale nivelului oceanelor şi mărilor deschise, determinate de atracţia lunii şi într-o mică măsură a soarelui. Au un potenţial energetic ridicat însă potenţialul tehnic amenajabil este scăzut şi necesită un volum foarte mare de investiţii. Totuşi există câteva regiuni unde amplitudinea mare a mareelor şi configuraţia favorabilă a golfurilor justifică construirea centralelor electrice.

Ca exemplu avem: Golful Fundy(Noua Scoţie), Golful Gallegos(Patagonia-Argentina), Golful St. Malo(Franţa), Golful Bristol(Marea Britanie), Golful Khambhat(India), Golful Californiei, la gurile fluviului Colorado,etc.

Deşi puterea mareelor este de mult timp cunoscută studii în vederea construirii de centarle mareemotrice la nivel industrial au început abia după al doilea război mondial.

Un prim succes îl constituie realizarea centralei mareemotrice Rance(Franţa).Datorită turbinelor de tip bulb centrala funcţionează în ambele sensuri, flux şi reflux. A doua centrală mareemotrică din lume, dar de mică putere a fost construită în CSI, şi la Kislaia Guba, în nordul Peninsulei Kola. În această zonă se construieşte şi centrala Lumboovka.

În Republica Chineză se foloseşte puternica maree din Golful Yuetsing din Marea Chinei de Est. Aici funcţionează două centrale una în zona Kianghsia, a doua în golful Thinghang, din provincia Shantdong.

O intensă activitate de cercetare-dezvoltare în vederea folosirii energiei mareelor se desfăşoară şi în alte ţări cum ar fi Canada în regiunea Golfului Fundy, SUA a început experimentarea unei centarle în largul insulelor Hawai sau Marea Britanie care a demarat construirea unor centarle pentru estuarele Suvern şi Mersey.

Construirea de centrale mareemotrice poate fi rentabilă în special în cazul ţărilor care nu dispun de combustibili fosili şi nucleari sau deţin rezerve reduse.

1.3 Curenţii marini

Curenţii marini reprezintă o formă specifică de mişcare a apei mărilor şi oceanelor determinată de deplasarea vânturilor dominante, care la frecarea cu masa de apă, cedează o parte de energie acesteia. Deplasându-se pe direcţia orizontală masele de apă pot pune în mişcare paletele unei turbine hidraulice care să antreneze generatoare producătoare de energie electrică.

Gradul de cunoaştere din acest domeniu este destul de redus, datorită numărului redus de studii şi cercetări. Concluzia specialiştilor este că această sursă nu poate fi exploatată înainte de 2020, iar până atunci este necesară o cercetare şi un schimb de experienţă.

2. ENERGIA EOLIANĂ

Rezervele anuale potenţiale ale energiei eoliene la nivelul globului sunt estimate la 2.6 1014 KWH. Aceste rezerve sunt exploatate, însă în proporţie redusă datorită caracteristicilor vânturilor cum ar fi: concentrarea mică a energiei şi variaţia vitezei în timp. La constrângerile determinate de caracteristicile vântului se adaugă şi cele de natură tehnologică: incapacitatea instala’iilor de-a axtrage în întregime energia văntului. Se apreciază că din potenţialul total se poate extrage cel mult 59.3%.

În ceea ce priveşte folosirea energiei eoliene, ea prezintă interes într-o gamă largă de activităţi, cele tradiţionale ( pomparea apei, măcinarea cerealelor, punerea în mişcare a fierăstraielor,etc.) se continuă cu alimentarea de energie electrică şi termică a localităţilor izolate, în transporturi navale, etc.

Datorită avantajelor pe care le oferă folosirea energiei eoliene, în numeroase ţări s-au lansat programe de cercetare-dezvoltare. În Danemarca, Ministerul Energiei a finanţat construirea unei staţii experimentale de folosire a energiei eoliene la Ris National Laboratory. Cercetările actuale din Danemarca privind aerogeneratoarele mari sunt concentrate asupra a două mori de vânt amplasate la Nibe, în apropiere de Aalborg. Ele urmăresc să faciliteze trecerea într-un timp scurt la construirea unor agregate cu puteri mari, utilizate la producerea energiei electrice.