Religii pe glob

Europa.

Dupa secolul al XVII-lea, practic, geografia religioasa a Europei apusene nu a mai suferit modificari. In schimb, practicarea efectiva a religiei, atat in tarile catolice cat si in cele protestante a inregistrat un regres constant. Libertatea, cultului, astazi garantata peste tot, nu impiedica existenta deseori a unor legaturi oficiale intre stat si Biserica.

Tarile de traditie catolica. Legaturile acestora cu Biserica romana sunt de cele mai multe ori reglementate printr-un concordat. In Italia, anexarea Romei in 1870 a invrajbit relatiile tanarului regat cu papalitatea. Mussolini va fi cel care, in 1929, va obtine o reconciliere si va semna un concordat, confirmat de Constitutia republicana din 1947. In Spania, regimul franchist nu numai ca a pus capat separatiei dintre Biserica si Stat, instaurata de regimul republican in 1931-1933 dar, mai mult, a decretat catolicismul ca ,,singura religie de stat". Constitutia spaniola din 1978 sustine, dimpotriva, ca nici o confesiune nu are caracter de stat dar mentine concordatul semnat in 1953 cu Biserica catolica. Franta face exceptie: in 1905, legea privind separarea Bisericii fata de Stat a pus in mod brutal capat, in numele laicitatii, concordatului care data din 1801. Acesta a ramas totusi in vigoare in Alsacia si Mosella, care, intre 1871 si 1918, au facut parte din Imperiul German.

In general, statele de traditie catolica au alimentat (si chiar alimenteaza inca) puternice miscari anticlericale: Franta, Italia, Spania (in timpul razboiului civil), Portugalia, Belgia, Malta.

In anumite cazuri, catolicismul alcatuieste o componenta a nationalismului (sau a autonomismului): in Irlanda, in absenta altui criteriu ferm; in Tara bascilor si Flandra, din motivul fidelitatii clerului fata de ,,limba naturala". In ansamblu, in aceste cazuri, gradul de practicare a religiei ramane ridicat.

Elvetia si Germania. In Elvetia, fiecare canton isi administreaza propriile relatii cu Biserica, dar cu conditia respectarii libertatii de cult instituita prin Constitutia federala din 1848. In prezent, Elvetia numara ceva mai multi catolici decat protestanti.

In Germania Sfantului Imperiu, la modul general, o Biserica (catolica, luterana sau calvina) a fost impusa in fiecare stat (Cujus regio, ejus religio, a se vedea p. 111). Imperiul German, apoi Republica federala au mostenit aceste traditii religioase, renuntand la unificarea lor. In zilele noastre, un impozit special, perceput de stat, finanteaza Bisericile, in functie de numarul adeptilor lor... si de veniturile acestora din urma. Exista posibilitatea sustragerii prin ,,parasirea Bisericii", dar acestui procedeu nu i se asigura confidentialitatea. Daca in fosta RFG protestantii nu erau mai numerosi decat catolicii, in Germania reunificata ei sunt majoritari.

Tarile de traditie protestanta. Acestea au stabilita, in general, o Biserica nationala, care in cadrul regimurilor monarhice este cea din care face parte suveranul. Este cazul tarilor scandinave, unde Bisericile luterane nu inregistreaza, pentru a spune astfel, nici un fel de concurenta. Ferm impusa in Anglia, Biserica anglicana nu mai este dominanta incepand din 1920 in Tara Galilor, care este mai degraba inclinata catre cultele protestante ,,disidente". Biserica presbiteriana isi pastreaza statutul oficial in Scotia. In Irlanda de Nord protestantii se impart in presbiterieni (de origine scotiana) si anglicani (de origine engleza). Catolicii sunt minoritari.

Biserica reformata neerlandeza ramane dominanta in Olanda. De la sfarsitul secolului al XIX-lea ea este impartita in doua tendinte, cea ,,moderata" (Biserica stabilita propriu-zisa) si cea ,,reformata" (de stricta practica religioasa). Dincolo de aceasta, dupa ce a ramas multa vreme in minoritate, Biserica catolica (puternica in sudul tarii) numara astazi mai multi credinciosi decat Biserica reformata.

Orient si Asia.

Profetul Moise a salvat poporul evreu din sclavia egiptenilor.Iudaismul este religia poporului evreu. Reprezinta, totodata, istoria, cultura si modul lui de viata. Este prima religie care a afirmat existenta unui Dumnezeu unic. Ea se intemeiaza pe textele Bibliei ebraice.

Istoria vechilor evrei incepe cand Avraam pleaca din cetatea Ur, aflata in Caldeea (azi Irak), in tara Canaanului, pe care Dumnezeu fagaduieste sa o daruiasca urmasilor lui. Avraam se angajeaza sa se supuna Dumnezeului unic si face cu El un "legamant", al carui semn este circumcizia. Dupa ani, din cauza foametei, urmasii lui Avraam sunt nevoiti sa se refugieze in Egipt, unde raman in robie vreme de patru veacuri.

Dumnezeu il alege pe Moise pentru a-i scoate pe evrei din Egipt si a-i calauzi prin desert spre tara Fagaduintei. Pe muntele Sinai, profetul Moise primeste de la Dumnezeu "cele 10 porunci", care vor fi sapate pe doua table de piatra (Tablele Legii) si purtate intr-un chivot (Chivotul Legii). Toti evreii imbratiseaza acest legamant, acceptand cele 10 porunci. Timp de 40 de ani, ei supravietuiesc in desert datorita ocrotirii divine.

Impreuna cu Iosua, succesorul lui Moise, ei pornesc intru cucerirea tarii Fagaduintei. La sfarsitul celui de-al doilea mileniu i.Hr, vechii evrei hotarasc sa-si numeasca un rege. Profetul Samuel il alege initial pe Saul, apoi pe David (1015-975 i.Hr), care face din Ierusalim capitala regatului.

Fiul lui David, Solomon, construieste aici, pentru a adaposti Chivotul Legii, un templu care va fi centrul vietii religioase din Israel. Regatul Israelului opune o slaba rezistenta cotropitorilor, care il cuceresc in 722 i.Hr. In 587 i.Hr, regele Babilonului, Nabucodonosor, invadeaza regatul, distruge templul si deporteaza la Babilon o mare parte dintre locuitori, numiti de atunci inainte evrei. Peste 50 de ani, acestia revin in tara lor, inalta la loc templul si organizeaza din nou viata religioasa. Insa grecii, iar apoi romanii, ocupa curand regiunea. In anul 70 d.Hr., in timpul unei revolte a iudeilor, romanii dau foc Ierusalimului. Nu se mai pastreaza din Templu decat Zidul de apus (actualul Zid al Plangerii).