Regiunile Agricole și Peisaje Agricole

Peisajele agricole se suprapun in linii mari cu ceea ce am putea numi "peisaje rurale" deoarece, tipul predominanat de peisaj este in stransa legatura cu modul rural de locuire a teritoriului. Peisajele rurale reprezinta modalitatea cea mai completa de caracterizare a specificului teritoriului. In cadrul or peisajele agricole reprezinta doar o parte.

Principalele categorii de peisaje rurale suntS

a) Peisaje "naturale", cu un impact antropic redus, cuprinzand :

- peisaje cu un covor vegetal foarte sarac, in care apare in evidenta roca subadacenta, care sunt reprezentate de zonele polare, subpolare si aride (calde si temperate); expresia cea mai clara este data de deserturile tropicale, temperate si "deserturile reci";

- peisajele forestiere, foarte putin marcate de om (Amazonia, Africa centrala)

b) Peisajele agricole cuprinzand:

- peisaje de pasuni si cresterea animalelor caracteristice regiunilor semidesertice si zonelor de stepe aride;

- peisajul mediteranean care se suprapune cu regiunea agrogeografica mediteraneana, cunoscuta prin culturile specifice de citrice, maslin si vita-de-vie; la acestea se adauga culture cerealiere relative reduse(grau in Grecia);

- peisaje de terenuri cultivate intensive.

- de asemenea, exista peisaje care sunt trensformate intr-o masura si mai mare de om, cum ar fi anumite spatii agricole, urbane, de amenajari turistice si in general, principalele areale cu o densitate foarte mare a popoulatiei.

Peisaje de pasuni si cresterea animalelor

Estul Africii

In regiunile semidesertice, deoarece au un sezon arid mai pronuntat si ploi mai putin frecvente, pot fi cultivate numai plante putin pretentioase, rezistente la secete precum sorgul, meiul si manioca. Culturile pentru comert includ bumbacul si sisalul. Unde pot fi crescute vite, ele pot ajuta la perfectionarea sistemului de agricultura, insa pe marile suprafete infestate cu musca tete se practica predominant succesiunea culturilor. Problema regiunilor mai uscate este anotimpul secetos indelungat si fertilitatea scazuta a solului. El poate fi fertilizat prin succesiunea culturilor cu toate ca dupa cultivarea pe timp de cativa ani pamantul trebuie lasat sa se odihneasca pentru 20 de ani sau mai mult. In acest timp agricultorul trebuie sa mentina terenul prin defrisari succesive ceea ce duce la irosirea energiei in lungi preumblari la terenuri.

Suprafetele cu o rata mai mare a ploilor se bazeaza pe un amestec de agricultura si cresterea animalelor. In anii in care ploaia este suficienta pentru a produce o recolta multumitoare, imigrantii din districtele suprapopulate venind in numar mai mare cresc sansele unui dezastru la revenirea secetei. De asemenea, cresterea terenurilor cultivate duce la reducerea paturii vegetale si accelereaza eroziunea.

Pe mari suprafete din estul Africii, ploaia nu este suficienta pentru culturi, precum in Somalia si in 70 % din Kenya unde precipitatiile nu trec de 50 cm in patru din cinci ani. In aceste regiuni singura utilitate posibila a terenurilor este pastorala. Pe suprafetele cele mai uscate precum coasta Marii Rosii, intreaga Somalie si nord-estul Kenyei, cel mai important animal este camila araba ,altfel vitele sunt cele mai raspandite, de obicei impreuna cu turme de oi, capre si cativa magari. Aceste animale pot oferi carne, lapte, piele, lana sau par, si transport. De vreme ce aceste animale pasuneaza sau rod, trebuie urmarite variatiile ploii si ale anotimpurilor in vederea vegetatiei si a apei de care depind. Acest tip de viata nomad duce la limitarea numarului de vite si de produse care pot fi transportate, cat si a accesului la institutii precum scoala sau spitalele. Vaccinarea animalelor, cat si construirea de sonde si rezervoare de apa au dat oamenilor posibilitatea de a-si mari numarul de animale, dar aceasta a dus la pasunat excesiv si respectiv la degradarea pamantului si la cresterea mortalitatii in perioada secetoasa. O problema este detinerea a cat mai multe animale in detrimentul pamantului care este resursa primara. Astfel, interesul de a mentine pasunea scade considerandu-se ca va fi folosita de turma altcuiva. De asemenea, pastorul este constient ca aceasta conservare experimentala poate distruge turma, dar respinge alte alternative din cauza traditiilor culturale.

Zonele semiaride ale coastei Eritreei, Somalia, nordul Kenyei, si in regiunea Ogaden a Etiopiei sunt ocupate in cea mai mare parte cu soluri uscate relativ acoperite de plante. Solurile rosii sunt bogate in fier si sunt de o valoare agricola medie daca sunt irigate. Mai putin fertile sunt solurile batrane si cu foarte multe plante salbatice , precum in Tanzania.