Râul Aranca

Cu izvoarele în Câmpia Vingăi, la vest de localitatea Fenlac, Aranca este un râu tipic de câmpie, în sprijinul acestei afirmaţii fiind atât caracteristicile albiei (condiţionată de substratul geologic şi de caracteristicile geomorfologice generale ale câmpiei), ale bazinului hidrografic, cât şi de regimul hidrologic.

Fig.1 Cursul Arancăi prin Câmpia Torontalului (sursa: Ardelean, Zăvoianu, 1979)

Cea mai mare perte a bazinului hidrografic al Arancăi se suprapune extremităţii vest a Câmpiei Toronalului, subunitate joasă, subsidentă, a Câmpiei Mureşului, care face parte din Câmpia de Vest.

Caracteristicile geologice ale substratului se încadrează în specificul general al Depresiunii Panonice. Aceasta reprezintă o subunitate a Orogenului Alpino – Capatic. Fundamentul metamorfozat al regiunii este format din roci de mezo- şi epizonă (clorite, micaşisturi, şisturi cloritoase, şisturi sericito – cloritoase, filite, micaşisturi cloritice, şisturi amfibolice, gnaise), la care se adaugă corpuri magmatice intrusive, constituite din granite, granodiorite, diorite, metagabbrouri, diabaze şi melafire.

Cuvertura sedimentară este constituită din formaţiuni eterogene, care se încadrează în intervalul Paleozoic – Holocen.

Câmpia Arancăi apare ca un spaţiu de sedimentare, în condiţii de mediu fluvio – lacustru, a depozitelor denudate din aria montană învecinată.

Litologia este constituită, în cea mai mare parte, din depozite recente: argile smectice (gonflante) în sectorul central şi central – vestic, loess şi argile loessoide în est, pe alocuri nisipuri aluviale – roci care pot fi uşor dislocate şi remaniate în cadrul proceselor de albie.

Cea mai mare parte a Câmpiei Arancăi este acoperită cu roci friabile, sedimentate în mediu fluvio-lacustru. În est, nord şi vest, aceste roci sedimentare sunt reprezentate de loessuri şi roci loessoide, cu textură fină şi pondere ridicată a carbonatului de calciu în compoziţia chimică. Acerasta a determinat caracterul calcaros al majorităţii cernisolurilor din acest areal.

În sectorul central şi central-vestic, argilele smectice prezintă proprietăţi fizico-mecanice aparte. Caracterul gonflant al acestora impune măsuri speciale în tehnica construirii fundaţiilor la construcţiile mari şi la reţeaua de infrastructură. (drumuri asfaltate, căi ferate).

Analiza geochimică a sedimentelor indică o îmbogăţire a acestora în combinaţii ale sulfului cu microelemente grele (fier, mangan, cadmiu, plumb, cupru). Acestea au apărut secundar prin alterarea mineralelor magmatice, din Munţii Metaliferi şi Carpaţii Orientali de unde au fost aduse aici de Mureş şi afluenţii săi.

Apele freatice, cât şi cele de adâncime prezintă îmbogăţiri în carbonat de sodiu şi clorură de sodiu, care, apoi, prin sucţiune, ajung în orizonturile superioare ale profilului de sol. Originea sodiului din aceste ape o găsim, de asemenea, în descompunerea chimică a feldspaţilor sodici şi plagioclazi, prezenţi în rocile primare, pe seama cărora s-au format sedimentele din subasmentul câmpiei.

Fig.2 Depozitele de suprafaţă în Câmpia Arancăi (Ianoş, Gh., 2002, Revelations bethween parent materials, soils, their evolution and geomorphological division, with exemplificationn in the low lands of Banat, 5th Edition of Regional Conference of Geography Timisoara, pg. 93 – 102):

1.Depozite fluvio – lacustre argiloase, mlăştinoase

2.Depozite fluviatile şi materiale loessoide remaniate

3.Depozite fluviatile nisipo – lutoase şi luto – nisipoase

4.Depozite fluviatile luto – nisipoase şi nisipo – lutoase