În toate ţarile lumii,intensificarea activitatilor economice, a celor indstriale şi în special a celor agricole (generatoare a unor imense cantităţi de substanţe poluante),are un efect tot mai mare asupra calităţii apei,aceasta fiind atât victimă cât şi participant la poluarea celorlalte produse.
Arieşul este cel mai mare afluent al Mureşului,având o suprafata de 2970 km şi o lungime de 164 km.În cursul său Arieşul străbate regiuni cu formaţiuni litologice diferite şisturi cristaline, granite şi calcare,cursul său fiind o succesiune de depresiuni şi defilee.Principalele unităţi de relief străbătute de Arieş sunt:Munţii Bihorului, de unde izvorăşte,ulterior desparte Muntele Mare de Munţii Metaliferi,în continuare traversează partea nordică a Munţilor Trascăului,dupa care pătrunde in depresiunea larga a Turzii.Pe parcursul acestor unităţi se remarcă o serie de sectoare morfodinamice diferite, care prezintă importanţă şi din punct de vedere al impactului activităţilor antropice asupra mediului, in transferul şi dinamica poluanţilor în acest bazin hidrografic.
Principalele surse de poluare:
Principalele surse de poluare în cadrul bazinului Arieşului sunt legate de o serie de activităţi tradiţionale(minerit, exploatarea lemnului), dar şi de unele recente(diferite ramuri industriale). .Principalele surse de poluare provenite din activităţile miniere sunt: minele, haldele de steril, iazurile de decantare, conductele care tansportă materialul, flotaţiile, uzinele de prelucrare.
Acestea produc deteriorarea tuturor factorilor de mediu, în special al apelor, dar şi a solului, aerului şi vegetaţiei.În acest bazin hidrografic şi au desfăşurat activitatea câteva exploatări miniere aparţinând C.N ˝Minvest˝ Deva: Roşia Poieni, Roşia Montană, Baia de Arieş şi Iara. Aceste unităţi deţin în total 7 iazuri de decantare care ocupă o suprafaţă de peste 60 ha, precum şi 23 de halde de steril cu o suprafaţă de aproape 25 ha. Haldele si iazurile de decantare sunt forme pozitive de relief, de mari dimensiuni, care modifică total morfologia terenului. Ele pot fi afectate de procese de deplasare în masă (alunecări), precum si de eroziune în suprafaţă si în adâncime. Reţeaua hidrografică în perimetrul carierelor este dezorganizată, prin devierea sau chiar dispariţia cursurilor; ele colectează o mare cantitate de suspensii si de elemente nocive, în special ioni metalici (Cu, Pb, Zn, Cd, etc.), determinând o crestere a acidităţii. Problema principală legată de aceste amplasamente o constituie stabilitatea lor.
Exploatarea minieră Rosia Poieni
Exploatarea minieră Rosia Poieni este cea mai mare unitate de exploatarea substanţelor minerale utile din ţară si una dintre cele mai mari din Europa. Zăcământul deţine aproximativ 64% din rezerva de cupru a ţării, respectiv peste 1 miliard de tone de minereu cuprifer sărac cu 0,36% cupru si 1,8% sulf. Zăcământul de la Rosia Poieni este de tip “porphyry-copper” si este situat în nordul Munţilor Rosiei Montane, în partea nordică a districtului metalogenetic Bucium - Rosia Montană. Mineralizaţia este constituită în principal din calcopirită, cel mai important mineral de cupru al zăcământului, urmat de pirită, magnetit si bornit.
Relieful din spaţiul aferent carierei de la Rosia Poieni a fost modificat prin transformarea unei forme pozitive de relief într-o formă negativă si prin apariţia unor pseudoforme de relief pozitive cum sunt haldele de steril. În perimetrul carierei sunt active procese de deplasare în masă, în special prăbusiri si surpări, ca si procesele de eroziune în adâncime.
Haldele de steril au fost amplasate în apropierea carierei, au înălţimi mari si o stabilitate destul de redusă. Halda Valea Cuibarului este una dintre cele mai mari depozite de acest tip din ţară, are o suprafaţă ocupată de 61 ha si un volum depus de 40 000 m3.
Iazurile de decantare constituie o altă sursă principală de poluare a mediului. Pentru exploatările miniere din perimetrul Rosia Poieni s-au construit 3 iazuri de decantare: Valea Stefancei I, Valea Stefancei II si Valea Sesei. Iazul de decantare Valea Stefancei I este amplsat pe teritoriul satului Stefanca. Barajul este constuit din anrocament si este situat la aproximativ 3 km de confluenţa cu râul Aries. Iazul a funcţionat experimental până în anul 1986 si are o suprafaţă de 26 ha.
Iazul de decantare Valea Stefancei II este situat în aval de Valea Stefancei I, cu o capacitate mai mică de depozitare (12000 t), funcţionând ca iaz de rezervă în caz de avarie la iazul principal, Valea Sesei.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
