Dupa J. Sonnenfeld, se deosebesc un mediu geografic, unul operational, unul perceptual, respectiv u-nul comportamental. Mediul geografic reprezinta sfera cea mai larga, referindu-se la nivelul planetar al mediului (polar, tundral, arboral, esemial). Mediul operational cuprinde doar acele portiuni cunoscute de individ si care ii influenteaza existenta. Mediul perceptual se refera la portiunile de mediu percepute de individ, in timp ce mediul comportamental cuprinde o zona si mai restransa, in care individul se misca si activeaza. Clasificarea mediilor are in vedere mai multe criterii: - in functie de componente, exista un mediu biotic ce contine vietuitoarele, respectiv unul abiotic sau azoic (cra-tere vulcanice, abisuri oceanice, ape poluate); - corespunzator naturii fizice exista un mediu terestru, unul aerian si unul acvatic; - dupa natura chimica, se deosebesc medii dulcicole (rauri, lacuri), medii salmastre (ape cu salinitate medie), medii sarate (mari, oceane) si foarte sarate (Marea Moarta); - in functie de pH, exista medii acide (in mod natural sau consecutiv poluarii), alcaline sau neutre; - corespunzator influentei exercitate de catre populatia umana, exista un mediu urban, unul rural, formatiuni de contact (afectate de activitatea umana) si natura neafectata de om.
Mediul (inconjurator, ambiant, ecologic, de viata) reprezinta totalitatea factorilor fizici, chimici, meteoro-logici, biologici dintr-un loc dat, cu care un organism vine in contact. Acesti factori sunt: temperatura, umiditatea, solul, apa, magnetismul terestru, peisajul, alte organisme. Intre fiecare organism si mediu exista influente reci-proce complexe. Mediul influenteaza organismele, dar si acestea (inclusiv omul) modifica mediul. Adaptarea or-ganismelor la mediu este limitata.
Intre comunitatile ecologice ale unui biom se stabilesc relatii de echilibru ecologic. Acest echilibru poate fi modificat sub actiunea unor factori perturbatori, ce pot fi naturali sau artificiali. Factorii naturali sunt fie de natura fiziografica, fie biotica si antreneaza evolutia comunitatilor ecologice, cu formarea unor comunitati succesive (asa numitele sere), care conduc de obicei la o comunitate majora de climax.
Cand in evolutia ecosistemelor intervine omul, evolutia se produce prin subsere sau sere secundare, iar comunitatea majora la care se ajunge este una de disclimax. Interventia omului are loc, de regula, prin modificarea factorilor locali, in special a calitatii aerului, apei si solului.
I. Principala actiune cu caracter vatamator exercitata de om asupra mediului ambiant este poluarea (polluoere = a murdari, a degrada, in latina). Disciplina stiintifica care studiaza fenomenul extrem de complex al actiunii poluantilor asupra ecosistemelor este molismologia.
Poluarea a fost definita ca fiind Orice introducere de catre om in mediu, direct sau indirect a unor sub-stante sau energii cu efecte vatamatoare, de natura sa puna in pericol sanatatea omului, sa ...
Brown L., "Probleme globale ale omenirii. Starea lumii", Editura Tehnica, Bucuresti, 1992
Ursu P., "Protejarea aerului atmosferic",Editura Tehnica, 1978
Jeannie L. Steele, Kurtis S. Meredith, Charles Temple, "Lectura si scrierea pentru dezvoltarea gandirii critice",
Editura de Centrul Educatia 2000+
Internet
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
