Polinezia

Gruparea de insule mici si foarte mici, situate in majoritate la este de meridianul de 180° şi cuprinse între cele două tropice, poartă denumirea de Polineyia adică ˝insule multe˝.

Cei 42000 km² de uscat sunt alcătuiţi din vulcani, recife si atoli.Insulele sunt dispuse în grupe, separate între ele de spaţii mari oceanice.

În raport cu răspîndirea lor, aici se pot individualiza trei grupuri mai mari:Polinezia de Nord, Centrală si de Sud.

Polinezia de Nord (arhipelagul Hawaii) :

Aceste insule se extind pe ambele părţiale Tropicului Racului, majoritatea situîndu-se însa la sudul lui.Această grupare formată din 20 de insule, adică de 16600 km², reprezintă 40% din suprafaţa Polineziei, iar lungimea arcului orientat de la nord-vest spre sud-est, ajunge la aproximativ 2800 km.Din aceste insule, numai 8 sunt mai mari, toate fiind de origine vulcanică.

În ordinea mărimii cele mai importante sunt: Hawaii, Manuai, Kawai, Oahu, Molokai, Lanai si Nihau.

Apariţia arcului insular este legată de amplele frămantări tectonice ce au avut loc pe fundul Oceanului Pacific incă din terţiar.La adîncimi de aproape 5000 m s-au format falii, cu tendinţă de lărgire spre sud-est.La nord au luat naştere din lavă bazaltică insule mai mici, iar spre sud, insule din ce în ce mai mari.De asemenea, activitatea vulcanică a încetat mai devreme in nord, în timp ce în sud s-a continuat pînă in pleistocen.Vulcani activi se găsesc azi numai pe ultima insulă din şir, cea mai sudică si cea mai mare sau Hawaii propriu – zisă (10400 km²).

Relieful insulelor vulcanice este înalt, cu excepţia insulelor mai nordice, unde aparatele vulcanice au fost puternic erodate de agenţii externi, iar unele s-au transformat chiar în construcţii coraligene.Insulele sudice(Maui si Hawaii) prezintă înălţimi ce se ridică la peste 3000 şi 4000 m.Cei mai impresionanţi vulcani activi din insula Hawaii sunt Mauna Kea (4205m) si Mauna Loa (4170m).Apreciind adîncimea de la care se ridică de pe fundul oceanului, Mauna Kea prezintă un con înalt de aproape 10000 m si poate fi considerat astfel ca cea mai mare înălţime relativă de pe glob.

O particularitate a reliefului vulcanic din aceste insule este determinată de lava bazaltică, fluidă care a dus la formarea unor vulcani teşiţi (de tip hawaian).Erupţiile nu sunt periculoase, dar scurgerea de lavă ce alcătuieşte adevăraţi torenţi, acoperă conurile vulcanilor mai mici din jur.

Astfel, lava celui mai tînăr dintre cele 5 cratere aflate in activitate in vîrful lui Mauna Loa a dus la formarea unui podiş bazaltic central, înalt de 2000m.Aceste fenomene au contribuit şi la sudarea insulelor într-una singură, mai mare.

Unul din craterele cunoscute, de pe versantul estic al masivului Mauna Loa se numeşte Kilauea (1247) si este renumit prin faptul că în adîncul lui clocoteşte lavă si aruncă jeturi de apă fierbinte.Acest crater cu un diametru de 4500 m trece drept unic în lume si este considerat ca o rezervaţie naturală, un imens lac de lavă clocotitoare.

Condiţiile climaterice din aceste insule sunt deosebit de prielnice, ele fiind determinate de echilibrul permanent al fenomenelor climatice.

Temperatura medie anuală nu depăşeşte 22º-23º, iar amplitudinile termice diurne sunt aproape nesimţite.În cea mai mare parte a anului, insulele sunt dominate de alizeul nord-estic, care aduce, pe versanţii expuşi vîntului, cantităţi mari de precipitaţii, ce se ridică pînă la 10-12 m pe an.Versanţii opuşi sunt mult mai uscaţi, element ce este bine scos in evidenţă prin aspectul vegetaţiei.Locul pădurilor este luat de savană, în care apar unele plante provenite din America si ulterior sălbăticite, cum sunt cacteele.

Solurile dominante aici sunt lateritele, deosebit de fertile şi care s-au format prin dezagregarea rocilor vulcanice.Alături de umiditatea abundentă, ele permit pădurilor luxuriante să se extindă pînă la 3000m altitudine şi practicarea culturilor de ananas pe margini.

Animalele sunt foarte sărace in specii pe cea mai mare parte a insulelor.Dintre mamifere sunt caracteristici liliecii, rozătoarele, porcii si cîinii.Pădurile si arboretul adăpostesc foarte multe specii de păsări.

Polinezia Centrală şi de Sud:

Acestea se află aproape în întregime la sud de ecuator, aparţinînd deci emisferei australe.Insulele, vulcanice sau de corali, sunt aşezate de la nord-vest spre sud-est, cu excepţia insulelor Tonga si Kermadec care se arcuiesc spre Noua Zeelandă pe directia NE-SV.

Insulele vulcanice sunt dispuse în lungul unor linii de falie care au fragmentat blocul rigid al Pacificului.

Relieful, format din conuri vulcanice, late şi teşite, se ridică între 1000 – 2000 m. Insulele alcătuite din formaţiuni coraligene sunt joase si netede.

Deşi situate în majoritate de o parte şi alta a tropicului, temperaturile ridicate devin mai moderate, datorită vastităţii suprafeţei de apă.Media anuală variază între 20° si 22ºC. Amplitudinile termice anuale şi diurne sunt reduse. Alizeul de sud – est aduce precipitaţii bogate pe versanţii expuşi vîntului.Media anuală de precipitaţii ajunge pe aceşti versanţi pînă la 3000mm, în schimb pe ce feriţi de vînt, doar pînă la 1500mm.

Insulele situate mai la est primesc precipitaţii mai reduse datorită influenţei maselor de aer relativ uscat, ce se formează în partea de est a Oceanului Pacific.

În general, cantitatea maximă de precipitaţii se inregistrează în timpul verii australe.

În părţile mai umede cresc păduri tropicale, dar mai puţin bogate în specii, cu mai puţine liane şi plante epifite.Potrivit cu descreşterea cantităţii de precipitaţii, pădurile alternează cu arboret si savană.

Vegetaţia de pe insulele coraligene este şi mai săracă, cocotierul fiind planta caracteristică.

polinezia- biogeografie - endemisme