Poiana cu narcise de la Negrileasa

Evidentierea caracteristicilor definitorii ale ariei protejate

Suprafaţa: 4,5 ha

Tipul de arie protejată: rezervaţie naturală botanică ce conservă o specie ocrotită de mare efect peisagistic, narcisa (Narcissus stellaris), numită de localnici ruşculiţă sau luşcă.

Actul de declarare : Rezervaţia Poiana cu narcise de la Negrileasa , înfiinţată în anul 1995 prin hotărârea Consililului Judeţean Alba nr. 20/1995, reconfirmat prin Legea 5/2000, este arie naturală protejată de interes naţional fiind încadrat, conform Legii 462/2001 la categoria rezervaţilor naturale, corespunzătoare categoriei a IV-a IUCN.

Delimitare şi vecinătăţi :Rezervaţia se află în Munţii Metaliferi, la est de vârful Vâlcoi (1348m), pe interfluviul dintre Valea Negrilesii şi Valea Grozei, şi aparţine administrativ de comuna Bucium, sat Bucium Poieni. Poienile cu narcise ocupă culmea şi versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor , la altitudini cuprinse între 1150 şi 1250m; după o mică întrerupere , ele se continuă pe versantul nord-estic al muntelui Vălcoi.Rezervaţia are o suprafaţă de 4,5 ha în lungul culmii, până la limita pădurii; se întind spre est până la înşeuarea de sub vârful cu cota 1260, iar la vest până la versantul sud-estic al muntelui Vâlcoi.

Tipurile principale de habitat:formaţiuni vegetale,cu specia principală ocrotită-narcisa(Narcissus stellaris).

Obiective de management: Rezervaţia Poiana cu narcise de la Negrileasa prezintă pericole imediate de degradare, din cauza faptului că datorită impactului antropic, în prezent în rezervaţie nu se mai află decât aproximativ 10% din populaţia de narcise. Fenomenul prin care populaţia de narcise s-a mutat se numeşte migraţie, şi este rezultatul presiunii antropice materializate în păşunat excesiv, colectarea narciselor cu bulb şi fără, organizare de sărbători câmpeneşti chiar în inima rezervaţiei, aprinderea în locuri neamenajate a focului etc.Ca modalitate imediată de acţiune se va urmării mărirea suprafeţei protejate. Planul de Management al Ariei Protejate Poiana cu Narcise de la Negrileasa s-a elaborat în vederea unei planificări integrate a acţiunilor ce trebuie întreprinse pentru conservarea biodiversităţii şi peisajului . Elaborarea planului de management a plecat de la realităţile observate în teren, a problemelor şi oportunităţilor identificate.Planul va fi aprobat de autoritatea naţională care reglementează problematica de mediu precum şi de Academia Română.

Elemente ocrotite şi caracteristicile acestora: Rezervaţia se află în etajul pădurilor de molid (Picea abies), care însă pe suprafeţele mai domoale au fost în mare parte înlocuite din vechi timpuri cu pajişti secundare folosite ca păşuni şi pe alocuri cu fânaţe. Predomină pajiştile de păiuş roşu (festuca rubra ssp. commutata) cu ţăpoşică (Nardus stricta), incluse în asociaţia Campanulo (abietinae) Nardo Festucetum commutatae. Printre speciile însoţitoare cele mai frecvente se numără Agrostis tenuis, Anthoxanthum odorantum, Luzula campestris, Luzula albida, Carex hirta, C. pallescens, Poa pratensis, Potentilla erecta, Veronica chamaedrys, Genista sagitallis, G.tinctoria, Lotus corniculatus, Rumex acetosa, Ranunculus bulbosus, R.acer, Campanula abientina, Alchemilla vulgaris, Trifolium repens, Hieracium piosella, Juncus effsus, Cerastium caespitosum, Lychnis flos-cuculi, Hypericum perforatum, Fragaria viridis, Stellaria graminea, etc. Se remarcă prezenţa tufelor de ienupăr (Juniperus communis), Brickenthalia spiculifolia, Vaccinum myrtillus.Alături de Narcissus stellaris sunt prezente importante plante protejate cum sunt: Coeloglossum viride, Dactylorhiza maculata, Gymnadenia conopsea, Orchi mor , Seratula tinctoria Succisa pratensis.Populaţiile de narcise se dezvoltă şi în rariştile de molid, alături de Festuca rubra, Anthoxanthum odorantum, Deschampsia caespitosa, Luzula albida, Taraxum officinale, Veronica chamaedrys.

Elemente de geologie,relief,soluri,clima:

• Geologie: formaţiuni sedimentare cretacice, alcătuite din conglomerate şi gresii.

• Relief: culmi prelungi şi versanţi domoli în zona cumpenei de ape dintre bazinul Arieşului şi bazinul Ampoiului, cuprinse între 1000-1250m, resturi ale unei vechi suprafeţe de eroziune din Munţii Apuseni.

• Soluri: în cuprinsul rezervaţieipredomină solurile brune acide moderat profunde, reavene, cu umiditate mijlocie.