Podișul Sucevei

Previzualizare referat:

Extras din referat:

Localizare: Situat în partea de nord- vest a Podişului Moldovei, Podişul Sucevei este delimitat în vest, faţă de Carpaţi ,prin seria de depresiuni de tip subcarpatic, pe aliniamentul localităţilor Straja, Marginea, Solca, Cacica, Păltinoasa; spre sud, de valea Moldovei şi în continuare, peste Siret, de şaua Ruginoasa; către est, prin o serie de depresiuni de contact dintre culmea Bour- Dealul Mare şi Câmpia Moldovei, pe aliniamentul localităţilor: Târgu Frumos, Cotnari, Hârlau, Flămânzi, Botoşani, Dorohoi, Pomârla, iar către nord, limita Podişului Sucevei coincide cu graniţa ţării.

Din punct de vedere pedografic, acest podiş este alcătuit dintr-o alternanţă de argile, marne,nisipuri, gresii, calcare oolitice şi conglomerate, dispuse monoclinal.

Relieful podişului înregistrează altitudini cuprinse între 190m, la confluenţa Moldovei cu Siretul si 688m(vf. Ciungilor). Prezintă fizionomia tipică unităţilor de podiş structural monoclonal(podurile interfluviale extinse sunt suprafeţe structrale; versanţii ce aparţin unor fronturi cuestice au dimensiuni mari; văi a căror fizionomie este puternic influenţată de structură). În cadrul acestora se separă:

- Podişul Dragomirnei- încadrat de Suceava şi Siret, are înălţimi de 500m în centru(gresii şi conglomerate), spre Siret prezintă frunţi de cuestă cu degradări de teren, spre sud- est apar platourile structural.

- Podişul Fălticeni- alcătuit din depozite sarmaţiene(gresii, conglomerate calcaroase), relieful este format din platouri structurale, văi consecvente(Şomuzul mare, Şomuzul Mic). Subunităţi: Depresiunea Liteni, Podişul Şomuz- Tătăruş.

- Culoarul Siretului- se întinde pe 100km, are lărgimi de 10- 13 km şi prezintă terase extinse.

- Dealurile piemontane Ciungi- Leahu se află la contactul cu Obcina Mare şi cuprind culmi la 450-688m şi depresiuni de contact(Marginea, Solca, Cacica,Păltinoasa).

- Culoarul Sucevei şi Depresiunea Rădăuţi se disting prin lunca largă şi terasele Sucevei.

- Dealurile Botoşanului se află la est de Siret cuprinzând dealurile Bour- Dealul Mare alcătuite din microconglomerate calcaroase care imprimă formele structural. Au altitudini în jur de 400m şi sunt despărţite de şei largi(Lozna, Bucecea, Ruginoasa).

Prin poziţia sa, în nord-estul ţării şi în apropierea Carpaţilor Orientali, Podişul Sucevei constituie o subunitate diferenţiată de Podişul Bârladului, nu atât prin relieful său, foarte asemănător, cât prin ansamblul condiţiilor biopedoclimatice. Astfel, elementele care duc la conturarea acestei subdiviziuni geografice sunt cele climatice, vegetale şi pedologice.

Particularitatea climatică decurge din situarea podişului sub influenţa curenţilor de aer nord- vestici, manifestată prin vânturi dominante de nord-vest, precipitaţii bogate (600-800mm) şi temperaturI medii moderate(5-8°C). Numărul mediu anual de zile senine este de 80- 100. Temperaturile medii de vară scad de la est(20°C) către vest(16 °C). Iarna se constată -5°C în vest şi -4°C în est, ceea ce arată rolul moderator al influenţei nord- vestice , iar îngheţul durează 140- 180 zile.

În condiţiile vecinătăţii obcinilor şi a precipitaţiilor bogate, reţeaua hidrografica ce aparţine bazinului Sucevei şi Moldovei, prezintă un regim al scurgerii medii asemănător cu cel al Carpaţilor Orientali, cu valori maxime primăvara şi ridicate vara.

Este de remarcat o diferenţiere altitudinală a aspectelor biopedografice ale peisajului: în sectoarele mai înalte apar insule importante de făgete si gorunete pe soluri brune luvice şi luvisoluri albice şi pajisti de Arostis tenuis cu Festuca rubra , iar în cele cu altitudini mai reduse , o participare apreciabilă o au pădurile de stejar şi de stejar cu gorun pe soluri cenişii, brune luvice.

Temperatura: În cuprinsul Podişului Sucevei repartiţia geografică a valorilor medii anuale ale temperaturii aerului este relativ ordonată cu tendinţe de uniformizare pe spaţii largi. Temperaturile cele mai ridicate , de peste 8,4°C, sunt specifice extremităţii sud-estice a podişului, iar cele mai coborâte, în jur de 7°C, nord-vestului acestuia. Mediile anuale ale temperaturii aerului cresc de la vest la est(7,5°C la Suceava, 7,6°C la Dolhasca, 8,3°C la Strunga) şi scad de la sud la nord(8,4°C la Roman, 8,1°C la Paşcani, 8,0°C la Fălticeni, 7,1°C la Rădăuţi).

Diferenţele nord-vest—sud-est Podişului Sucevei sunt importante şi se explică prin ecartul altitudinal, dar şi prin influenţa climatică a ariilor limitrofe, partea vestică fiind situată lângă Carpaţii Orientali. De asemenea, s-a constatat, în ultimii ani, că tendinţa termică, la toate staţiile din aria Podişului Sucevei, are sens pozitiv, subliniind o încălzire treptată a climatului acestei subunităţi geografice.

S-a putut observa că cel mai călduros an a fost 2000 când mediile anuale au depăşit 9,0°C, ajungând până la 11,0°C(Rădăuţi-9,0°C, Fălticeni-9,7°C, Cotnari-11,0°C).

Anul cel mai răcoros a fost 1980 când mediile anuale au coborât la 5,9°C la Rădăuţi, 6,2°C la Suceava şi 7,2°C la Roman, abaterile lor fiind negative. Aceste abateri au ajuns până la peste 1,4°C faţă de media plurianuală(1,4°C la Rădăuţi, 1,5°C la Roman, 1,6°C la Suceava).

Abaterile medii lunare faţă de temperatura medie plurianuală au fost mai mici în perioada caldă a anului, când circulaţia atmosferică este mai slabă. În perioada rece, când dinamica maselor de aer este mai activă, contribuind astfel mai mult la amestecul termic al maselor de aer, abaterile medii lunare sunt mai mari.

Analizând evoluţia de la o zi la alta a valorilor temperaturilor diurne, în sezonul rece, se observă că acestea variază pe un ecart valoric larg (de aproximativ 30°C) de la circa 15°C la debutul semestrului rece la circa -15°C la începutul lunii februarie. Sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie constituie la Suceava intervalul cel mai rece atât din timpul semestrelor reci cât şi din an. Comparativ cu evoluţia temperaturilor diurne din semestrele calde, în cele reci aceasta este mult mai amplă.

Maximele termice diurne evoluează şi ele pe un interval larg de peste 20°C,pe când minimele termice pe un interval şi mai larg de aproape 30°C. Maximele cu valorile cele mai ridicate şi minimele cu valorile termice cele mai coborâte sunt despărţite de un interval termic de circa 60°C, care prin amplitudinea lui ne îndreptăţeşte să încadrăm evoluţiile termice în cadrul unui tip de climat continental,cu valenţe de excesivitate în anumite momente.

Maximele şi minimele diurne au un mers sezonier cu tendinţă asemănătoare cu cea a mediilor, descendentă în intervalul octombrie-ianuarie-februarie, şi ascendentă în intervalul ianuarie-februarie-martie.

Ceea ce ridică într-adevăr probleme la Suceava, din punct de vedere termic,este largul registru de variaţie al temperaturilor din timpul semestrelor reci. Iar dacă episoadele de creştere accentuată a temperaturii (până la aproape 30°C) sunt succedate de intervale de scădere pronunţată a acesteia (până aproape de -30°C) atunci problemele la care sunt supuse mediul geografic, activităţile economice, sociale şi populaţia ating cu adevărat un prag critic.

Pe parcursul semestrelor calde temperaturile medii diurne sunt pozitive, crescând de la 7-9°C la începutul sezonului până la 18-20°C în luna iulie şi la începutul lunii august, după care scad până la valori de 10-13°C către sfârşitul sezonului. Începuturile sezoanelor calde sunt mai reci decât finalurile

acestora, aspect pe deplin explicabil având în vedere inerţia termică atât la ieşirea din iarnă cât şi la intrarea în toamnă. Variaţiile interdiurne ale mediilor termice sunt mult mai reduse decât cele ale extremelor termice diurne.

Maximele diurne înregistrează un mers sezonier asemănător cu al mediilor pe fondul unor variaţii interdiurne consistente (ce pot depăşi 5°C). În prima parte a perioadei calde din luna aprilie până în lunile iulie şi august temperaturile maxime prezintă o tendinţă generală de creştere după care urmează o scădere valorică a acestora către sfârşitul intervalului studiat. Dacă la începutul semestrului cald temperaturile maxime oscilează în intervalul 22-27°C, în lunile iulie-august maximele urcă în intervalul 30-36°C, iar către sfârşitul perioadei calde variază între 25-30°C şi uneori chiar mai mult.

Maximele termice sunt în general negative în prima lună a semestrului cald oscilând în intervalul -6÷0°C. Minime termice cu valori negative se mai înregistrează doar către finalul ultimei decade a lunii septembrie. De la începutul lunii aprilie până în lunile iulie-august minimele termice nocturne se află într-o creştere valorică ajungând în ultimul interval amintit la aproape 10°C, după care descresc către sfârşitul semestrului cald. Un aspect care mai trebuie amintit este acela că minimele termice coboară în unele nopţi de vară până la valori de 2-4°C făcând ca acestea să fie catalogate ca răcoroase sau chiar reci. Se pot produce astfel contraste termice diurne care pot depăşi 20°C sau chiar mai mult. Astfel la variaţii pot crea reale probleme de adaptare şi confort nu numai organismului uman ci şi bunului mers al activităţilor social-economice, unor instalaţii tehnice sau componente infrastructurale.

Descarcă referat

Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Podisul Sucevei.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
7/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
9 pagini
Imagini extrase:
9 imagini
Nr cuvinte:
7 479 cuvinte
Nr caractere:
38 566 caractere
Marime:
31.04KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Referat
Domeniu:
Geografie
Predat:
la facultate
Materie:
Geografie
Profesorului:
Tatu Stan
Sus!