Pinatubo

Pinatubo sau Mount Pinatubo este un vulcan activ de pe insulele Filipine, mai precis in regiunea centrala a insulei Luzon. Azi vulcanul are o inaltime de 1486 m, iar inainte de eruptia din 1991 vulcanul masura 1745 m inaltime. Asezarea vulcanului fiind la 93 km de Manila si 26 km de Angeles, gasindu-se la granita dintre provinciile Zambales, Bataan si Pampanga. Pana in anul 1991 vulcanul era considerat un vulcan stins. Cand spaniolii in anul 1565 cuceresc insula, insularii se refugiaza pe vulcan care era pe atunci impadurit. Ultima eruptie a vulcanului a avut loc la 12 iunie 1991 dupa o perioada de liniste care a durat 611 ani, eruptia din 1991 a fost cea mai puternica eruptie vulcanica din secolul XX. Multumita unei prognoze facuta din timp, au fost evacuati zeci de mii de locuitori din regiune. Cu toate aceste masuri au murit din cauza eruptiei 875 de oameni, regiunea fiind inundata cu scurgeri de piroclaste, gaze fierbinti, lava si cenusa vulcanica. Urmarile eruptiei au fost observate la distante enorme de vulcan, aerosolii ajungand in stratosfera, lucru care nu s-a mai intamplat de la eruptia vulcanului Krakatau din anul 1883. O alta urmare a eruptei a fost formarea unei ceti cu continut in acid sulfuric, scaderea temperaturii in medie cu 0,5 ?C si reducerea stratului de ozon atmosferic.

Vulcanul si regiunea inconjuratoare

Pinatubo face parte dintr-un lant de vulcani, care se intinde de la capatul vestic al insulei Luzon.

Regiunea vulcanului este o regiune de subductie care s-a format prin scufundarea placii euroasiatice sub placa filipinelor in lungul faliei sau crapaturii Manila, unde s-a creat posibilitatea alimentarii cu magma din profunzime. Denumirea ,,Pinatubo" provine din limba samabal si tagalog (limbi ce provin din Indonezia) si inseamna ,,a lasa sa creasca" denumire care este asociata cu eruptia din anii 1500 cand s-a putut observa cresterea vulcanului, sau o alta varianta a denumirii ar fi cultivarea de cereale pe solul roditor din preajma vulcanului. Inainte de eruptia din 1991 Pinatubo era considerat un vulcan stins de vulcanologi, fiind necunoscut ca vulcan de locuitorii din regiune.

Lahar, piroclaste si cenusa provenite de la eruptie, care ating 200 de m inaltime treptat sunt acoperite de vegetatie, lucru favorizat de ploile abundente aduse de muson

Varful sau atingea inainte de eruptia din 1991 o inaltime de 1745 m, dar din cauza altitudinii ridicate a regiunii, se ridica numai cu 600 de deasupra podisului inconjurator, si depasea numai cu 200 de m varfurile inconjuratoare, de care era ascuns. Locuitorii bastinasi ,,aeta" (sau ,,negrito") au trait mai multe secole la poalele si pe versantii vulcanului, unde s-au refugiat din fata colonistilor spanioli. Ocupatia lor principala fiind vanatul si culesul de fructe si plante salbatice care le asigurau si o mobilitate, prin care se explica faptul ca au reusit sa supravietuiasca. Pe versantii vulcanului inainte de eruptia (1991) care este considerata ca o catastrofa naturala istorica