Pietre semiprețioase

Introducere

Pietrele nobile fascinează de mii de ani. Simbol al puterii, bogătiei dar mai ales al unui gust rafinat, pietrele pretioase si semipretioase rămân pentru majoritatea oamenilor niste necunoscute de aceia societatea românească evoluează cu pasi mărunti spre o lume polivalent-liberă. Vedem acest proces, nu prin prisma politicului, ci al proceselor multiple din viata economică, multe dintre ele imposibil de conceput si de pus în aplicare Gradu sporit de libertate în privinta ciculatiei substantelor minerale, dar deocamdată insuficient; gemele au in schimb cale liberă, iar Gemologia se dezvoltă la nivel national. Și în tara noastră a făcut primii pasi spre standardele europene, prin organizarea unor Saloane nationale de minerale, fosile si geme. O gemă de calitate nu poate fi considerat numai dacă îndeplineste anumite criterii de calitate( culoare, transparentă si greutate) care îi conferă valoare si statut de piatră pretioasă sau piatră fină.

Pietrele semipretioase (gemele), confectionate si comercializate sub cele mai diverse forme (cercei, inele, brose, brătări, mărgele, medalioane, nasturi etc.) sunt purtate în mod adecvat, de femei în special, dar si de bărbati ; ele au nu numai valoare de podoabe, ci si de talismane aducătoare de noroc, ferind purtătorul de rele si nenorociri.

”Pietrele de podoabă, cunoscând o foarte largă gamă specifică si mai ales coloristică- mineralele geme sunt în majoritatea cazurilor policromatice, putine monocromatice- sunt purtate de genul frumosului ; piese montate în aur , platină, argint; asortate vestimentatiei sau în cazul cerceilor se realizează o corespondentă coloristică cu cea a ochiilor (albastru peruzea, albastru, safiric, ochi de tigru sau de pisică, cuart fumiriu sau obsidian pentru ochii negri).”

Scurt istoric

Relatia om- mineral datează din perioada istorică. Perioada neolitică marchează începutul folosirii pietrelor nobile ( turcoaz, agat, alabastru, carneol, ametist, lapis lazuli), care au atras prin culoare si strălucire. Repede au ajuns un simbol al puterii si bogătiei. La sfârsitul epocii pietrei omul caută deja sistemic pietrele cele mai rare prin colorit si duritate. În epoca bronzului, marile culturi ale Antichitătii au folosit un număr tot mai mare de pietre pretioase si semipretioase. Prezenând gust pentru podoabele, ca semne exterioare ale unei civilizatii mai avansate si mai rafinate. Incasii erau mari mesteri in folosirea smaraldelor.

Descoperirea geografice din a doua jumatate a mileniului II au prilejuit cunoasterea a noi minerale cu caracteristici de pietre pretioase si semipretioase. Secolul al XIX-lea a adus în plus la fabricarea primelor pietre pretioase sintetice, al căror număr si mai ales calitate, s-au mărit în ultimii ani.

Cu trecerea timpului, pietrele pretioase si semipretioase capătă o valoare tot mai mare, pentru că timpul nu le alternează frumusetea.

Beril

Beril verde pe feldspat

Se mai numeste si silicat de aluminiu si beriliu: Be3Al2[Si2O18]

Numele mineralului este de origine greacă: berullos= identic, referindu-se la irizatiile mineralului.

Proprietăti fizice: duritate mare de 7,8-8 ; gr. sp. 2,6-2,9 ; clivaj bazal perfect ; transparent la tranlucid cu luciu sticlos, uneori opac din cauza incluziunilor; urmă albă; insolubil în acizi; unele varietăti sunt fluorescente în lumina ultravioletă.

Prin încălzire , berilul transparent devine tulbure , pierzându-si valoarea gemologică.

Conditii de formare: frecevent în filoane pegmatitice si pneumatolitice ;în roci granitice si de contact, în formatiuni hidrotermale de temperatură înaltă; paragenetic cu cuart, spodumen, casiterit, magnetit ; mai rar în sienite nefelinice si roci metamorfice( sisturi biotitice); remaniat în aluviuni împreună cu zircon si magnetit.

Forma de cristalizarea: se gaseste frecvent sub formă de cristale prismatice solitare, mai rar în mase granulare sau în druze. Cristale se dezvoltă sub formă de prisme hexagonale de dimensiuni mari, uneori enorme (mai multi metri lungime) ce se termină brusc , cu fete fin striate.

Valoarea berilului este dată de frumusetea culorilor si transparentă, dar îi lipseste focul (din cauza dispersiei scăzute). Berilul are numeroase varietăti colorate: verde- smarald, albastru verde ca marea- acvamarin, incolor, roz-vorobievit, galben si galben- verzui ( heliodor), roz-rosu (morganit), verde-albastru la rosu –violet (alexandrit), galben (beril de aur), incolor (goshenit) verde intens, verde de iarbă, alb-verzui, verde-măsliniu (acvamarin-crisolit), rosu de agrisă(bixbit).