Peștera Holloch

In partea central-estica a Elvetiei, intre Lacul Celor Patru Cantoane si Valea Linth, pitoreasca regiune Schwyz, se adaposteste intr-unsalbatic munte calcaros PESTERA HOLLOCH sau GAURA IADULUI. Intrarea se gaseste la 734 m altitudine absoluta undevain partea inferioara a Masivului Silbern, inalt de 2317 m. Numele pesterii este legat in mod curent de al Vaii Muota desi ea se afla de fapt pe Valea Starzlen, foarte aproape de confluenta cu Valea Bisis, abia dupa unirea celor doua, valea se cheama Mouta. Administrativcavitatea apartine regiunii Schwyz si se afla la 15 km distanta de satul Moutathal, accesibila indeosebi din orasele Zurich si Lucerna.

De la o gaura inspaimantatoare la. cea mai lunga pestera din lume.

Cunoscuta de localnici cu mult timp inainte, pestera a constituit permanent o egnima si un loc de temut, pe motivul ca, in timpul ploilor sau topirii zapezilor, pe gura ei iesea un puternic suvoi de apa. Teama incepe sa dispara dupa anul 1875, cand un curajos locuitor din Moutathal, Alois Ulrich, se aventureaza si patrunde pentru prima oara in pesteri, satisfacandu-si curiozitatea; l-au urmat, apoi probabil si altii. In anul 1888 cavitatea era deja cunoscuta, iar din anul 1899 incepe explorarea ei, care continua si azi.

Prima etapa are ca protagonisti pe speologii P. Egli, A. Widmer si Beeller, care intocmesc, in 1902, primul plan al pesterii, pe o lungime de 3, 6 km.

In anul 1904, P. Egli isi sustine doctoratul cu o lucrare despre Holloch aceasta fiind prima teza de doctoratdin lume cu subiect speologic.

Oamenii de stiinte de peste hotare incep sa fie atrasi de lucrarile prezentate si E. A. Martel, cel mai mare speolog al vremii, viziteaza pestera, iar hidrogeologul belgian Rahir face prima colorare fluoresceina. Inca din aceasta perioada incepe amenajarea pesterii ca obiectiv turistic, continundu-se, in acelasi timp, si explorarile, astfel incat in anul 1913 Gaura Iadului era cunoscuta pe o lungime de 6 km.

Izbucnirea primului razboi mondial a avut urmari nefaste si asupra Holloch-lui, deoarece activitatea se intrerupe 35 ani. Poate ca ar fi ramas si astazi o pestera cvasinecunoscuta, E. A. Martel, dupa vizita facuta, n-ar fi notat in jurnalul sau ca in 1906 echipa condusa de Widmer facuse noi descoperiri pe care nu le cartase. Aceasta notita a determinat Societatea Elvetiana de Speologie sa reia explorarile 1948. Se remarca, printre altii, O Granges, H Nunlist si AGrobet, dar figura reprezentativa devine Alfred Bogli, geograf de talie mondiala. A Bogli se dedica speologiei, constient de faptul ca O etapa importanta o reprezinta perioada 1949-1952 cand in urma reluarii explorarilor si cercetarilor, pestera atinge 25, 0 km, intrand astfel in randul marilor cavitati de pe glob. O atentie deosebita a fost acordata ridicarilor topografice, executate sub conducerea lui Prima etapa a marilor descoperiri, incadrata intre anii 1952-1958, incepe cu un fapt senzational care timp de noua zile i-a tinut sub tensiune pe toti speologii elvetieni patru ...