Patrimoniul turistic al stațiunii Lacu Roșu

Statiunea Lacu Rosu, componenta a orasului Gheorghieni, este situata pe Valea Bicazului, intre Lacu Rosu si Cheile Bicazului.

Uramarind configuratia terenului, statiunea este dispusa intr-un amfitetru, de la 980m la 1000-1100 m altitudine,pe versantii Muntilor Suhardul Mare (1504 m) si Suhardul Mic (1362m) catre N-NV si Muntele Ghilcos (1407 m), spre SE , unitati montane apartinatoare Masivului Hasmas.

Intre aceste limite statiunea apartine judetului Harghita, dar, prin cateva vile si case particulare, aceasta se prelungeste si in Cheile Bicazului, pe teritoriul judetului Neamt.

1.2. Scurt istoricul statiunii

Odata cu formarea sa, in 1873, Lacu Rosu a deventi o atractie turistica importanta pentru acasta arie montana,formand impreuna cu Cheile Bicazului un ansamblu turistic unicat in Romania.

Lipsa cailor de acces rutier a facut ca abia in anii'30 ai secolului al XX-lea sa se construiasca primul edificiu turistic- Caminul Turistilor. Dupa 1931, apar unele case locuite permanent si cateva vile, conturandu-se actuala statiune, apartinatoare administrativ orasului Gheorghieni.

Statiunea dupa al II-lea razboi mondial s-a dezvoltat continuu, ajungand la circa 800 locuri in vile si cabane in anul 1989, profilandu-se pe oglinda si recreere, iar in ultimele patru decenii si pe alpinism .

Dupa anul 1990, statiunea montana Lacu Rosu a cunoscut un impas in dezvoltarea sa, datorita rigorilor din economia de piata si a restructurarii proprietatii imobiliare si a terenurilor, dar si degradarii fizice a unitatilor, unele dintre acestea depasind 80 de ani de existenta. Lipsa dotarilor de agrement sportiv si cultural si mai ales a amenajarilor pentru practicarea sporturilor de iarna si a drumetiei montane ca si a dotarilor tehnico-edilitare au facilitat acest regres.

In ultimii 3-4 ani se remarca un reviriment in dezvotarea statiunii prin modernizarea si construirea de unitati de cazare si alimentatie pentru turism (circa 340 unitati de cazare in hotel si vile ), iar administratia locala a initiat un program de revigorare si relansare in turism a acesteia.

Statiunea si-a dat numele dupa lacul de aici Lacu Rosu, un lac de baraj natural, aflat langa Cheile Bicazului la o altitudine de 980 m. Este in forma de L, adanc de 10 m(adancimea maxima fiind de 10,5 m), avand o suprafata de 12,7 ha si o circumferinta de 2830 m.

Lacul s-a format relativ recent in vara anului 1837, atunci s-a intamplat ca in urma ploilor abundente marea cantitate de moloz stancos pe versantul nordic al Stancii Ucigasului a alunecat blocand drumul Paraului Bicajel. Apa s-a acumulat formand un lac de baraj natural.

Vraja deosebita este amplificata de multimea trunchiurilor goale ale brazilor de odinioara care ies din apa, strapungand imaginea Micului Suhard reflectat in olinda lacului.

Numele de Lacu Rosu provine de la gresia rosie tertiara, usor dezagreabila, transportata de Paraul Rosu care a vopsit in rosu imprejurimile pana la lac. Lacul ,din pacate, este periclitat de marea cantitate de aluviuni, transportata de paraurile afluente (Rosu, Licas, Oii, Suhard si Ghilcos).

Traditia populara pastreaza doua legende legate de originea lacului :

<< Odata traia in Lazarea o fata de o frumusete rar intalnita care se numea Estera. Aceasta s-a dus odata la targ la Gheorghieni. A intrat acolo un flacau

1. Paul Decei << Lacuri de munte >>, Editura Sport- Turism ;

2. Petre Gastescu << Lacurile din Romania >>, Editura Sport- Turism ;

3. Cristea Em. - Muntii Hasmas, Col.Muntii Nostri, Ed. Sport-Turism, 1978, Bucuresti