Oceanul Atlantic de Sud

Curentii

Majoritatea Oceanului Atlantic de Sud este ocupat de curenti ce formeaza o circulatie inversa acelor de ceasornic. Curentul ecuatorial de sud din nord are directia spre vest, iar cel din sud are tot directia vest, dar cu o viteză mai mica. Acest curent mai slab si aproape constant poarta numele de curent subtropical de sud.

Majoritatea curentilor ecuatoriali de sud isi schimba directia spre nord-vest in apropierea Indiilor de Vest si in apropierea coastelor Braziliei. In partea de sud a zonei curentul atinge o viteză de două noduri. Curentii subtropicali de sud care isi schimba directia spre sud-vest in apropierea coastelor Braziliei dau naștere curentului brazilian care se extinde si curge spre sud-vest paralel cu coasta în zona 34ºS-37ºS.

Curentii oceanici de sud schimba directia spre nord in apropierea Cabo de Hornos si formeaza curentul Falkland, care trece la vest de Insulele Falkland si continua spre nord in apropirea estuarului Rio de Plata din noiembrie pana în aprilie. Pentru restul anului curentul se extinde spre nord ajungand la lat. 25ºS in iunie.

Pe coastele Africii circula curentul Benguela care se imparte si in curentii Agulhas odată cu trecerea Capului Bunei Sperante. La latitudini mai mari curentul devine variabil, apoi inspre nord are directie progresivă spre vest mentinând o viteza de jumatate de nod. Se dezvolta intre august si octombrie, cat mai departe de Golful Walvis.

Hula

Atlanticul de Sud este impartit in trei zone din punct de vedere al hulei:

Atlanticul de Sud 0º-20ºS: hula ușoara spre moderat, rareori puternica; de la sud-est in partea de est a zonei si de la sud-est spre est in partea de vest a zonei.

Atlanticul de Sud 20ºS-40ºS: hula in general moderata, doar cateodată puternica; în partea de est a zonei, directia este din sud; directia este variabila in partea de vest a zonei, dar in general din directia nord-est si nord.

Atlanticul de Sud 40ºS-60ºS: hula în general moderata, dar în sudul extrem este deseori puternica. Vanturile cele mai puternice bat dinspre nord-vest împreuna cu nori grosi si o scădere a barometrului; ei sunt urmati de vant de sud-vest odata cu cresterea barometrului si cer senin. Vara frecventa marii inalte si furtunilor pană la 64º lat. S, unde viteza vantului e scazută, altfel furtuni puternice apar din timp în timp. Majoritatea marii inalte si hula apar dinspre vest.

Condiții meteorologice

Temperatura aerului

O deplasare considerabila spre ecuator a izotermelor este constanta de-a lungul coastelor de sud-vest ale Africii, unde actiunea curentilor reci determina o temperatura mai scazuta (curentul Benguelei).

Temperaturile pe timpul iernii scad dinspre ecuator (25ºC) spre sud ajungand pana la 0ºC, iar pe timpul verii ajung pana la 10ºC in zona de sud; la ecuator temperatura ramane constantă pe tot timpul anului.

Presiunea atmosferică

In regiunea ecuatoriala se distinge o centura de presiune caracterizata prin valori de presiune cu putin mai mici decat cea a presiunii normale (1011 – 1018 mbar). Aceasta zona se numeste talveg ecuatorial, deoarece este incadrată, la nord si la sud, de zone de inalta presiune, denumite centuri subtropicale.

Centura subtropicală din emisfera sudică include două celule de presiune la est de sudul Africii, în centrul lor presiunea atingand valori de 1027 mbar, indeosebi în luna iulie. Spre nord și sud de centurile subtropicale de inaltă presiune se întalnesc centuri de joasă presiune, care se extind pana in zonele arctice (984 mbar).

Umiditate

La ecuator umiditatea relativă oscileaza in jurul a 85% în tot cursul anului.

Valorile medii anuale ale umiditătii relative sunt in general mai ridicate in emisfera sudică decat în cea nordica. În partea inferioara a zonei, valorile maxime ale umezilii relative oscileaza în jurul valorii de 71% (în luna iulie), iar cele minime în jurul a 78% (luna ianuarie).

Amplitudinea variatiilor continua sa scada pe masura cresterii latitudii pana in jurul a 32º latitudine ajungandu-se la 75-76%. La latitudini mai inalte se inregistrează din nou o crestere a amplitudinii, atingandu-se variatii maxime intre 38º-42º latitudine la o umiditate relativa de 80-84% (lunile iulie si ianuarie). În emisfera sudica, la latitudini peste 57º variatiile sunt foarte reduse, umezeala relativa inregistrând valori de 85%.

Norii

Zona ecuatoriala se caracterizeaza printr-o nebulozitate ridicata, practic constanta pe tot timpul anului. Valorile medii identificate sunt 6 și 7.

Regiunea cu nebulozitate maxima (media anuala 7) se afla situata la sud de ecuator, în apropierea coastelor africane. În regiunile tropicale se inregistrează nebulozitate scazuta (valoare medie 2-4). În regiunile cu clima temperata nebulozitatea este maxima in timpul iernii si minimă in timpul verii, cu unele exceptii: zona situata pe coastele de est ale Americii de Sud pana in apropiere de 30º lat. S, unde nebulozitatea nu atinge in general valori mari. Incepând insa de la lat. peste 40º nebulozitatea creste puternic spre sud (valori 6 si 7).

Ceața

La latitudini medii ceata de advectie se formează in general in sezonul rece, acoperind zone intinse si prezentând grosimi de sute de metri. Ceata de advectie este însotită de vânt cu viteze cuprinse intre 4-16 noduri. Este mai des intâlnită pe coastele sudice ale Africii.

Precipitații

Zona ecuatorială si subecuatorială se caracterizeaza prin valori mari ale cantitătilor anuale de precipitatii atmosferice. Valorile mai mari sunt inregistrate in apropierea coastelor Africii, cu medii anuale care depășesc 500 cm. Pe coastele de est ale Americii de Sud se inregistrează valori de 200 cm. In zonele tropicale se inregistrează cantităti reduse de precipitatii, intre 100-300cm.

Vânturi

Zona ecuatoriala (4º lat. S) este cunoscuta ca zona calmurilor (sau a calmului ecuatorial). Perioadele de calm nu se intalnesc decat in proportie de 25% din durata, restul timpului fiind caracterizat de vanturi de suprafata cu directii variabile si intensitati reduse, care alternează cu calmuri si cu grenuri (furtuni violente de scurta durata), insotite de ploi torentiale, cu frecvente si puternice descarcari electrice.

Spre nord si sud de zona ecuatoriala întalnim zona vanturilor alizee, care se extinde pe aproximativ 1200 Km (intre 5º-30º lat. S). Alizeele au o intensitate normala a vantului de forța 4-5. Sunt vanturi permanente caracterizate printr-o directie stabila. In aceasta zona actionează alizeele de sud-est. In zona de actiune vremea este in general buna, iar cerul senin. In est innorările sunt mai rare decat in vest, unde nebulozitatea si caderile de precipitatii ating valori maxime vara. Vremea buna poate fi intrerupta de periculoase furtuni tropicale.