Statiunea Baile Olanesti este situata pe Valea Oltului la o altitudine de 450 metri, in centrul unei mici depresiuni intracolinare, deschisa in sud si inchisa la nord si vest de crestele calcaroase ale muntilor Carpati.
Băile Olăneşti din judeţul Vâlcea este staţiunea balneoclimaterică în care se găsesc cele mai multe izvoare din ţară, în număr de 35, cuprinzând de asemenea numeroase surse de apă sulfuroasă pentru băi de tratament a diferitelor afecţiuni. Astfel, Băile Olăneşti reprezintă una din cele mai cunoscute şi frecventate staţiuni balneoclimaterice din România, având un potenţial turistic foarte dezvoltat, sprijinit şi de o ofertă bogată de cazare.
1. Inventarul patrimoniului turistic al zonei
Casa memoriala Anton Pann
Casa care adaposteste expozitia memoriala Anton Pann, este un monument de arhitectura urbana, construit la jumatatea secolului pivnita al-XVIII-lea, avand foisor si pivnita. Casa a fost resedinta revolutionarului Anton Pann (1794 - Sliven Bulgaria - 1854, Bucuresti) care s-a refugiat in 1812 in Bucuresti, iar in 1827 a fost numit profesor de muzica bisericeasca la Seminarul din Ramnicul Valcea.
Expozitia a fost amenajata pentru a ilustra interiorul unei modeste locuinte de targ de la mijlocul secolului al XiX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier (divan, biblioteca, masa, scaune), obiecte decorative din cositor, alama, alpaca si portrete ale unor personalitati din epoca.
In a doua incapere a expozitiei este prezentat un interior in care se afla mobilier pictat, specific zonei transilvanene, evidentiind legatura pe care Anton Pann a avut-o cu acest colt de tara.
In ultima incapere a muzeului sunt prezentate lucrari muzicale, culegeri de folclor, poezii si povestiri ale lui Anton Pann ("Noul Erotocrit", Sibiu, 1837, "Fabule si istorioare", Bucuresti, 1841, "Povestea Vorbei", Bucuresti, 1847, "Nastratin Hogea", Bucuresti, 1853 etc), scotand in valoare activitatea sa tipografica si literara.
Cheile Olanestiului
Aceste chei, situate in extremitatea nord-estica a Masivului Buila-Vanturarita, desi sunt mai scurte, nu sunt mai putin spectaculoase, mai ales in portiunea din aval, unde peretii sunt foarte inalti si valea cade in cascade.
Rezervatia Muzeul Trovantilor
Muzeul Trovantilor este o zona care a fost declarata rezervatie naturala de interes national în anul 2005.
Straniile formatiuni sunt construite predominant din siliciu pietrificat si stau raspandite prin vai si dealuri.
Taranii din zona le-au numit "pietrele care cresc".
Forma lor, asemanatoare unor tuberculi, se repeta de la dimensiunea de cativa mm. pana la formatiuni care ating 6-10 m.
Cele mai mari pietre de acest fel au fost deja adunate la "Muzeul trovantilor" ( denumirea stiintifica a rocilor).
Stranietatea acestor pietre rezida in formele aproape identice pe care le au.
In natura este aproape imposibil sa gasesti doua pietre care sa semene perfect una cu cealalta.
Ori pe dealurile de la Costesti ai sa gasesti mii de "indivizi" asemanatori.
O alta bizarerie a locului este aceea ca, in urma unei ploi de pilda, nisipul ud incepe sa prezinte cam in 30-40 de minute mici elemente in formare, asemanatoare cu pietrele mari din preajma, care te duc automat cu gandul la o "inmultire" si "crestere".
Cele foarte mici sunt sfaramicioase si prezinta chiar niste excrescente ce sugereaza radacinile.
Cele mari au un miez dintr-o roca extrem de dura, in timp ce zona lor periferica pastreaza caracterul nisipos.
Daca sunt taiate, sectiunile seamana cu un trunchi de copac, prezentand "inele" de dimensiuni, culori si specificitati particulare.
Schitul Patrunsa - Baile Olanesti
Schitul este situat in comuna Barbatesti, judetul Valcea, la 7 km departare de sat si are hramul ``Cuvioasa Paraschiva``, de la numele mamei episcopului Climent.
Acest schit a fost construit in 1740 de catre Episcopul Climent al Ramnicului in amintirea faptului ca aici a fost nascut de mama sa Paraschiva Modoran din Pietrarii de Jos, fugara peste munte de frica unei invazii turcesti, adapostindu-se la poalele muntelui Buila, in locul numit astazi Patrunsa.
Schitul a fost distrus in urma caderii unei stanci, fiind refacut in a doua jumatate a secolului al Xviii-lea, de postelnicul Dumitru, protopopul Pietraru si postelnicul Ion Barbatescu, probabil urmasi ai episcopului Climent.
In anul 1895, schitul a fost iarasi parasit si lasat fara slujitori, dar a fost readus la viata intre anii 1934 - 1935 si resfintit in ziua de 23 august 1936, prin truda ieromonahului Veniamin Grigorescu.
Actuala constructie dateaza din sec. Xix iar pictura in stil brancovenesc cu influente populare ( vezi Sf. Dumitru, Sf. Gheorghe pictat deasupra intrarii la pridvorul exterior ).
Biserica a suferit modificari in 1963 si 1977 cand a fost construita casa stareaului Veniamin Grigorescu ( 1935-1975 ) si Paul Niculescu 1975 - 1990, atunci fiind inchis pridvorul si biserica acoperita cu tabla.
Schitul se pastreaza astazi in stare buna si este declarat monument istoric.
Biserica lui Horea
Ca monument al arhitecturii populare romanesti, bisericuta de lemn din Olanesti prezinta o mare valoare nu doar prin maiestria artistica a mesterilor care au faurita, ci si prin valoarea sa de monument istoric, data de asocierea ei cu Vasile Nicula Ursu, zis Horea, motul care a condus la 1784 cea mai mare rascoala a taranilor din Transilvania.
Undeva intr-un colt tainic al bisericii sunt ascunse cuvintele "Nicula Urs" si in fiecare aschie de lemn inca se simte o parte din sufletul lui si al romanilor mult-incercati de peste munti.
Biserica a fost reconstruita pe temelie noua la Florica, pe mosia parinteasca a Bratienilor, ca un simbol viu al neatarnarii si al sperantei reintregirii tarii.
Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
