Mineralogie

Proprietăţile fizice ale mineralelor, clasificări

1.Forma şi habitusul

Se referă la aspectul exterior al unui mineral. Pentru analiza unor agregate (aglomerări) care nu sunt cristaleindividuale sau nu se văd cu ochiul liber se foloseşte termenul de formă . Astfel agregatele pot fi de mai multe tipuri: botrioidale (malachit), globulare (calcit), stalactitice (halit), radiare (aragonit), în formă de rozetă (gips) sau pulverlente (numite şi cruste, de exemplu azuritul). Termenul habitus se foloseşte pentru descrierea aspectului exterior a cristalelor individuale. Habitusul, la randul său, poate fi de trei feluri: izometric, când cristalul prezintă o dezvoltare egală după toate cele trei direcţii ale spaţiului (halit), prismatic (columnar. acicular),când cristalul se dezvoltă pe înălţime în timp ce celalate două axe sunt mai reduse (stibina) şi tabular, cristalul se dezvoltă în plan, înălţimea fiind redusă (micele).

2. Culoare şi urma

Coloristic, mineralele se împart în două mari categorii: idiocromatice (au culoare proprie sau intrinsecă a reţelei cristaline) şi alocromatice (au culoarea dată de pigmenţi clorofori care pot fi incluziuni ale altor minerale, elemente chimice sau microorganisme în reţeaua cristalină). Urma este un mod important de a diferenţia mineralele între ele doarece pulberea sau urma lasată de un mineral pe o placă de porţelen poate fi diferită de eşantion. Cel mai bun exemplu este acela al piritei care are culoare galben aurie dar urma cenuşie spre neagră.

3.Luciul şi transparenţa

Modul în care un mineral interacţioanează cu radiţiile luminoase incidente reprezintă proprietatea calitativă cunoscută ca luciu .Acesta depinde de capacitatea cristalului de a reflecta, refracta şi absorbi lumina indiferent de culoare. Pentru suprafeţele cristaline netede luciul poate fi: sticlos, adamantin, satinat, sidefos, semimetalic sau metalic. Pentru suprafeţele care nu sunt netede luciul poate fi: gras, ceors, satinat sau pământos. În funcţie de modul în care transmite lumina un mineral poate fi transparent, translucid sau opac.

4.Clivajul sau spărtura

Proprietatea unui mineral de a se desface după suprafeţe mai mult sau mai puţin plane generate de direcţii cristalografice (plane de clivaj sau suprafeţe de minima rezistenţă) se numeşte clivaj. Acesta poate fi perfect (muscovit), bun (halit), mediu (feldspaţi) sau slab (apatit). Atunci cand un mineral nu przintă un pla de clivaj rezultatul se va numi spărtură. La rândul său aceasta poate fi concoidală, aschioasă, fibroasă, neregulată,.

5.Duritatea

Reprezintă proprietatea mineralelor de a opune rezistenţă unei acţiuni mecanice exterioare de tipul zgărierii, abraziunii dar nu acţiunii de lovire sau sfărâmare. Duritatea se apreciază in funcţie de scara Mohs (denumita în onoarea mineralogului german F. Mohs). Este o scară relativă nu absolută şi se bazează pe comparaţii, astfel cuarţul va fi zgariat de topaz şi va zgâria ortoclazul. (fig.1)

6.Greutatea specifică

Este o marime fizică ce reprezintă raportul dintre masa unui volum dintr-o anumită substanţă şi masa unui volum egal de apă distilată la 4°C. Astfel cele mai mari greutăţi specifice sunt ale metalelor native iar cele mai scăzute sunt cele ale mineralelor de natură organică (chihlimbar).

7.Luminiscenţa

Reprezintă proprietatea mineralelor de genera emisii de radiaţii luminoase sub acţiunea unor altfel de excitaţii decăt incandescenţa.

8. Magnetismul

Reprezintă proprietăţile magnetice ale unui mineral care poate fi feromagnetic (minerale puternic atrase de un camp magnetic ca magnetitul), paramagnetice (minerale slab atrase de un camp magnetic) şi diamagnetice (minerale respinse intr-un camp electromagnetic).

Deasemenea mineralele prezintă proprietăţi fizice care nu sunt uşor de cercetat la faţa locului, pe eşsntionul abia descoperit. Aceste proprietăţi necesită de obicei anlize de laborator şi instrumente specifice. Ele sunt proprietăţile electrice şi radioactivitatea. O alte categorie de proprietăţi fizice ale mineralelor sunt cele organoleptice, cele pe care le potem folosi cu anlizatorii (organele de simţ) cu care suntem înzestraţi. Aceste proprietăţi sunt gustul, mirosul, tuşeul si suntul. Totuşi, eu nu cred cu este recomandat să ne folosim de unele simţuri, al gustului mai ales, deoarece unele minerale sunt otrăvitoare.

În continuarea acestui scurt eseu voi prezenta 10 minerale, la alegerea mea, pentru a ilustra caracteristicile amintite mai sus. Va fi o prezentare succintă a mineralelor respective urmată de o scurtă descriere a unui obiectiv turistic de talie internaţională cu profil mineralogic.

1. Androne D. - Geologie generală, vol.I, Mineralogie, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2008.

2. Erhan V. - Metale şi pietre preţioase, Ed. Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 1996.

3. Popescu I. - Cristalografie, mineralogie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.

5. http://www.minerals.ro/

6. http://www.diamantmuseumamsterdam.nl/

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de Geografie şi Geologie