CAPITOLUL I: DEFINITIE, CARACTERISTICI
1. TAIGAUA este denumirea ruseasca a pădurii boreale. Ea reprezintă vegetatia caracteristica regiunilor subpolare, si se întinde in Eurasia de Nord si in America de Nord in Canada, intre zona rece de tundra la nord si zona mai calda temperata la sud.
Pădurile boreale(nordice) ocupa 17% din suprafata terestra a Terrei. Cuprinsa intre 56 si 58 grade lat Nordica, cuprinde păduri dese de molid si brad in zone umede , ce alternează cu pin, tufe si iarba.
Pozitia taigalei este in general controlata de gradul de căldura degajata in timpul sezonului cald, de temperatura solului si de temperaturile extreme din timpul iernii.
Pădurile boreale din Nordul Americii(Canada) si Eurasia (Rusia) au un număr de caracteristici similare, având in comun chiar câteva plante si specii de animale.
•SPATIUL DE EXTINDERE AL PADURII BOREALE•
Spre marginea estica a continentelor taigaua este deviata înspre sud la aproximativ 50-60 lat N de masa de aer polara. Acesta este limita sudica a pădurii boreale, la sudul căreia se afla, atât in America de Nord cat si in Europa, pădure de tranzitie cu frunze cazatoare. In aceasta pădure mici petice de conifere boreale sunt distribuite in parti mai reci sau mai neproductive. Portiunile centrale ale Eurasiei si Americii de Nord sunt regiuni cu o topografie plata sau doar putin denivelata. Acolo, in nordul si in sudul pădurii boreale granitele sunt lărgite si gradate. O granita bine definita dar complexa este formata intre taiga si tundra alpina pe muntii marginiti de Pacific in vestul Americii de Nord si in cel mai estic punct al Rusiei. In general pădurea boreala nu intra in contact cu pădurile temperate sau subpolare de pe coasta Alaska si Columbia Britanica datorita barierelor de munti, dar unele regiuni mai joase au ozona de tranzitie de obicei caracterizata de copaci hibrizi. In Norvegia si Scotia o varianta a pădurii boreale ocupa medii extrem de umede. 27886uri21qrd5f
Pădurile boreale din Nordul Americii si Eurasia sunt o centura lărgita de vegetatie ce străbat continentele de la coastele Atlanticului pana la cele ale Pacificului. In nordul Americii pădurea boreala ocupa o mare parte din Canada si Alaska. Cu toate ca unele tipuri de pădure de tranzitie înrudite sunt prezente in nordul Statelor Unite adevăratele păduri boreale se opresc chiar la cel mai nordic punct al granitei de sud al Canadei. Vasta taiga a Asiei se extinde de-a lungul Rusiei si mai sudic spre nord-estul Chinei si Mongolia. In Europa majoritatea Finlandei, Elvetiei si Norvegiei sunt acoperite cu taiga. O mica zona izolata de taiga in zona montana a Scotiei duce lipsa de unele specii continentale dar contine cel mai răspândit conifer din pădurea boreala a Eurasiei, pinul de scotch. Centura de taiga este alcătuita din trei zone paralele: pădurea compacta de baldachin, pădurea de lichen sau taiga răsfirata si pădurea-tundra.
1) Pădurea de baldachin (sau pădurea compacta) se afla in cel mai sudic punct al taigalei. Contine o mare varietate de specii, cele mai calde soluri, productivitate mare, si cel mai lung sezon de productivitate din zona boreala.
Pădurea compacta sau zona sudica a taigalei pe ambele continente nu este distribuita strict de-a lungul axei est-vest. In vestul marginal al Europei influenta curentilor calzi da voie pădurii de baldachin sa se întindă pana in cel mai nordic punct. In vestul Americii de Nord curentii Pacificului si ai Kuroshio de asemenea încălzesc climatul si cauzează devierea pădurii înspre Alaska si teritoriul Yukon din Canada.
Majoritatea marilor cursuri de apa ale taigalei Siberiei, incluzând fluviile si râurile Obi, Yenisei si Lena au cursul îndreptat spre nord Obi, in vestul Siberiei formează un mare bazin cu un considerabil procent al suprafetei acoperit cu un teritoriu umed cu scurgere săraca. In astfel de situatii, in zona boreala o pădure compacta de baldachin este in general absenta.
2) Pădurea de licheni se afla la nordul acestei zone – o zona paralela mai mica de pădure rara in care coroanele copacilor nu formează un baldachin compact. Rogojinile de licheni si vegetatia asemănătoare tundrei formează un strat important deasupra solului.
3) Pădurea de tundra la nordul acestei zone se întinde pana la limita cresterii copacilor. Pete de pădure consistând din numai câteva specii formează un complex mozaic cu tundra. Multi copaci din pădurea de tundra nu au fost cunoscuti ca producători de seminte viabile. Acesti copaci s-au stabilit in timpul episodului climatic mai cald de acum 100 de ani pana la sute de ani înainte si au reusit sa persiste, de obicei prin reproductie asexuata. Incendiile din aceasta zona au exterminat copacii, si datorita lipsei de reproducere, numai câteva portiuni au rămas, cele care nu au ars.
2. Vegetatia
Vegetatia este elementul cel mai specific si se evidentiază predominant de un număr limitat de specii de conifere : pinul (pinus), bradul (abies), molidul (picea excelsa), laricele (larix) si de specii de pomi cu frunza cazatoare ca plopul (populus) si mesteacănul (betula verrucosa).
Doar zone mici au fost curatate pentru agricultura, in special in partea europeana, taigaua ramanand cea mai mare rezerva de lemn din lume.
Se găsesc mesteacani, anini si sălcii si zone nedrenate pe care se întind fasii uriase de mlastini.
Pădurea boreala sau taigaua Siberiei singura reprezintă 57% din volumul pădurii conifere a pamantului. Ecosistemele si solurile din aceasta regiune păstrează o cantitate semnificativa de carbon a pamantului in forma moarta dar nedescompus sau doar partial descompus. Efectul de sera sau schimbările făcute de om pot spori descompunerea, ducând la eliberarea unei cantitati crescânde de carbon in atmosfera sub forma de dioxid de carbon gaz de sera.
UNIVERSITATEA BUCURESTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
