Mediul montan - studiu de caz pe Munții Nemirei

Introducere

I.1. Problema analizată. Perspectiva generală

În ultimele decenii, problema degradării mediului, atât la nivel global cât și la nivel regional este pusă din ce în ce mai mult în prim plan. Dezvoltarea continuă a societății impune un consum ridicat al resurselor naturale, lucru ce afectează mediul. Conștientizarea faptului că dezvoltarea durabilă este răspunsul pentru minimizarea impactului societății umane asupra cadrului natural a impus crearea unor organizații ce militează în acest scop. Două dintre cele mai importante organizații de acest fel sunt WCED ( Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare ) și IUCN ( Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii ).

IUCN definește o arie protejată ca fiind o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protecţiei şi menţinerii diversităţii biologice, a resurselor naturale şi a celor culturale asociate, având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective.

I.1. Concepte de bază

Ariile protejare au mai multe denumiri ( parcuri naţionale, rezervaţii naturale, parcuri forestiere) dar aceste denumiri pot avea semnificaţii diverse în diferite ţări. Pentru a se evita confuzia, IUCN a definit şase categorii principale de arii protejate în funcţie de obiectivele principale de management și anume:

1a - Rezervaţii Naturale Stricte: arii protejate administrate în special pentru interes ştiinţific

1b - Zonă de sălbăticie : arie protejată administrată în special pentru protecţia zonelor naturale

sălbatice

2 - Parc Naţional: arie protejată administrată în special pentru protejarea ecosistemelor şi

recreere 3 - Monument al Naturii: arie protejată administrată în special pentru conservarea

caracteristicilor naturale specifice 4 - Arie de Management pentru Habitat/Specie: arie protejată administrată în special pentru

conservarea naturii prin intervenţii managerial

5 - Peisaj Terestru/Marin Protejat: arie protejată administrată în special pentru conservarea

peisajului terestru/marin şi recreere 6 - Arie Protejată pentru Managementul Resurselor: arie protejată administrată în special pentru

folosirea durabilă a ecosistemelor natural

I.3. Studiul de caz

Rezervația Naturală Nemira s-a constituit ca arie naturală protejată prin H.G.2151/2004, încadrată prin OUD nr.57/2007 în categoria IV IUCN.

Unul dintre motivele protejării acestui areal este specia Saxifraga Cymbalaria, a cărei răspândire pe tot continentul european se rezumă doar la aria Munților Nemira, versantul estic. De asemenea prezența speciei Leontopodium Alpinum ( Floarea de colț ) în zona de culme înaltă reprezintă o particularitate demnă pentru care este necesară protejarea ariei respective.

Hartă Muntii Nemira

Sursa: www.carpati.org

Obiective și metodologie

II.1. Obiective

• Prezentarea planului de protejare a arealului de studiu;

• Modul de valorificare a cadrului natural în vederea dezvoltării turistice;

• Prezentarea organizării și structura spațiului studiat;

II.2. Metodologie

Date și metode utilizate

• Site-uri oficiale;

• Lucrări de specialitate

• Documente oficiale;

Rezultate

III.1. Organizarea sistemică (a spațiului studiat)

Limite

Munţii Nemira se întind pe o suprafaţă de 550 km2. Din punct de vedere administrativ-teritorial, această suprafaţă se suprapune judeţelor Bacău şi Covasna, culmea principală fiind chiar linia de separare a celor 2 judeţe.

Limita nordică: Râul Uz și lacul de acumulare Poiana Uzului;

Limită estică: Depresiunea Dărmănești și Valea Trotușului;

Limita sudică: Pasul Oituz;

Limita vestică: Localitatea Estelnic, pârâul Apa Lină şi Muntele Başca.