Managementul Mediului în Cadrul Proiectului de Conservare a Biodiversității și de Reconstrucție Ecologică a Parcului Național Ceahlău

1. PREZENTAREA PARCULUI NAŢIONAL CEAHLĂU

Parcul Naţional Ceahlău acoperă o suprafaţă de peste 7.742 ha (din cele 38.448 ha cât ocupă ariile naturale protejate din judeţ) fiind, după Parcul Forestier Vânători, cea mai mare rezervaţie naturală.

În scopul asigurării creării unor zone de conservare şi ocrotire a genofondului vegetal şi animal existent, precum şi a unui cadru adecvat efectuării de cercetări şi vizite ştiinţifice, s-a instituit un regim special de protecţie pentru o zonă de cercetare ştiinţifică situată pe Masivul Ceahlău, în suprafaţă de 5.830 ha, cuprinsă între Complexul Lespezi, Piciorul Şchiop (la vest de Cabana Dochia) şi Scaunele Zeilor - Ocolaşul Mare la sud.

Flora este dispusă etajat, cuprinzând un complex de elemente fitogeografice cu origini diferite. Printre speciile rare întâlnite (peste 1100 specii de flori şi 90 specii de păsări şi animale) aici se pot aminti laricele din "Poliţa cu crini", floarea de colţ, capra neagră, râsul etc.

ISTORIC, LOCUITORI, OBICEIURI, TRADIŢII

Puţini dintre drumeţii care trec sau zăbovesc câteva clipe în Poiana "Scaune" ştiu că aici a fost descoperit un nivel de locuire preistoric, de un real interes pentru activitatea arheologică. Cercetările au scos la iveală o aşezare-atelier cu caracter permanent, a cărei existenţă îndelungată a fost favorizată de condiţiile prielnice locale de locuire.

Inventarul litic (constituit din vârfuri penduculate de tip swiderian, gratoare de diferite tipuri, burine, vârfuri de tip "La Gravette", vârfuri de tip azilian, lame şi lamele "a bord abattu", lamele "tronquees", racloare, piese denticulate etc.), prezintă trăsături specifice epipaleoliticului central-european. Mai exact este vorba de o "industrie" litică vehiculată de populaţiile de vânători swiderieni ajunse în această zonă. Descoperiri similare aparţinând comunităţilor swideriene au mai fost făcute la Curmătura Bardosului şi Bicăjel, în Munţii Hăşmaş.

Ocupaţia de bază a locuitorilor de la poalele Masivului Ceahlău este păstoritul, poienile din jurul muntelui oferind locuri prielnice păşunatului turmelor de oi şi vite. Această îndeletnicire este practicată şi astăzi în Poiana Maicilor, Poiana Stănilelor ori pe platoul central.

Terenurile accidentate din jurul muntelui şi condiţiile climatice nu permit cultura plantelor, în schimb a luat amploare exploatarea şi prelucrarea lemnului.

HIDROGRAFIA

Elementele hidrografice din Masivul Ceahlău reflectă gradul de umiditate determinat de condiţiile climatice, în strânsă legătură cu apele subterane, suportul litologic şi cu vegetaţia.

Apele de suprafaţă aparţin în întregime bazinului hidrografic al Bistriţei, fiind reprezentate de o reţea deasă de râuri cu dispunere divergentă. Afluenţii direcţi ai râului Bistriţa, de pe versantul estic al muntelui, sunt: Coşuşna, Izvorul Muntelui, Secu, Izvorul Alb, Ţiflicul, Răpciuniţa şi Schitul. Bistricioara colectează pâraiele de pe versantul nord-vestic, cel mai important fiind Pinticul.

De pe versantul sudic şi sud-vestic, Bicazul colectează pâraiele Chisirig, Neagra, Hamzoaia, Jidanului. Izvoarele principalelor pâraie din Ceahlău se află la baza abrupturilor conglomeratice, fiind rezultatul apelor subterane cantonate în acumulările de grohotiş. Obârşiile acestor izvoare se află la 1000-1300 m altitudine peste acestea, pâraiele având caracter torenţial.

POTENŢIALUL TURISTIC

Potenţialul turistic natural din Masivul Ceahlău a determinat amenajarea unor trasee şi locuri de popas încă din secolul trecut. Astfel, familia Cantacuzinilor amenajează în jurul anului 1860 prima potecă spre înălţimile Ceahlăului, iar primele adăposturi sunt construite în 1906 lângă Fântâna Rece şi în 1914 la Fântânele. Unul din principalele obiective de atracţie al turiştilor îl reprezină relieful conglomeratic din zona centrală, printre cele mai spectaculoase forme numărându-se Panaghia, Toaca, Căciula Dorobanţului, Piatra cu Apă, Detunatele, Dochia, Clăile lui Miron, Piatra cu Apă etc. Un alt obiectiv îl reprezintă, pentru cei pasionaţi de alpinism, ascensiunile pe traseele de escaladă din masiv.

Pentru un turism organizat şi civilizat, în Masivul Ceahlău funcţionează trei cabane: Izvorul Muntelui, Dochia şi Fântânele. La acestea se adaugă un complex hotelier (staţiunea Durău) şi numeroase pensiuni. De asemenea nu putem să nu amintim de posibilitatea efectuării de croaziere de agrement cu vaporul pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui.

Pe cuprinsul rezervaţiei sunt aprobate, amenajate şi marcate şapte trasee turistice, care traversează în întregime aria protejată.

Numărul turiştilor a crescut an de an, de la 8.000 de vizitatori în 1997, la 30.000 în anul 2003.

Apele de suprafaţă aparţin în întregime bazinului hidrografic al Bistriţei, fiind reprezentate de o reţea deasă de râuri cu dispunere divergentă. Afluenţii direcţi ai râului Bistriţa, de pe versantul estic al muntelui, sunt: Coşuşna, Izvorul Muntelui, Secu, Izvorul Alb, Ţiflicul, Răpciuniţa şi Schitul. Bistricioara colectează pâraiele de pe versantul nord-vestic, cel mai important fiind Pinticul.