Lacul Baikal

Putem spune ca lacul Baikal a intrat in circuitul marilor obiective ale planetei noastre. Asa cum se vorbeste in mod curent de Alpi, Himalaia, Caucaz, Amazon, Congo, Nil etc.

de catre un numar tot mai mare de oameni, tot asa se vorbeste astazi si despre lacul Baikal.

La aceasta faima a Baikalului a contribuit in mod egal atat caracteristicile morfometrice si hidrice, cat si cele biologice. Baikalul pe langa faptul ca este cel mai adanc lac de pe Glob, poate fi considerat si cel mai vechi prin ce circa 20-25 mil. ani de existenta (exclusiv Marea Caspica si Aral) si unul dintre muzeele vii, in care traiesc aproximativ 800 specii de animale si 245 specii de plante endemice, proprii lui.

Evident, acest tezaur faunistic si floristic, acest monument natural impunator prin dimensiunile sale 636 km lungime maxima, 79, 5 km latime maxima, 31500 km2 si 23000 km3 apa a trezit interesul multor calatori si oameni de stiinta. Desi datele geologice, geografice si biologice despre Baikal au inceput sa se acumuleze de aproape un secol, iar in prezent se efectueaza cercetari intensive, au ramas inca multe puncte de suspensie, multe probleme neexplicate.

Lacul Baikal a fost descoperit in anul 1643 de catre K. Ivanov si V. Kolesnikov, iar 32 ani mai tarziu in 1675 cunoscutul calator si diplomat roman Spatarul Nicolae Milescu, cunoscut in descrierile in limba rusa sub numele de Nicolae Spafarovici, in drum spre China, l-a ocolit prin partea sud-vestica, facandu-i si o descriere amanuntita. De atunci lacul a constituit obiectul multor expeditii, fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii, adancimea, regimul hidric, plantele si animalele ce traiesc in el. Astfel, lacul a fost cercetat de I. D. Cerski dupa care s-a dat si numele varfului de langa localitatea Sliudenka, inalt de 2090 m, din culmea Hamar-Daban de V. A. Obrucev, E. V. Pavlovski, P. E. Riabukin, V. V. Belousov, L. S. Berg, B. Dibovski, V. Godlevski, F. Drizenko, M.

M. Kojov, G. I. Veresceaghin, A. Korotnev si altii.

Un rol important in cercetarea lacului Baikal l-a avut Sectia est-siberiana a Societatii de geografie ruse, infiintata in anul 1851, care a organizat si suportat material multe expeditii in Siberia si Prebaikalia.

Primele cercetari si sesizari asupra curiozitatii faunei Baikalului le-au facut Dibovski si Godlevski aproximativ cu un secol in urma.

La inceputul secolului XX se instaleaza o serie de puncte pentru observatii periodice hidrometeorologice. In anul 1916 Comisia pentru cercetarea lacului Baikal, condusa de N. V. Nasonov ajutat de G. I. Versceaghin, iar in 1925 s-a infiintat Statiunea de cercetari limnologice la Listvenicinoe (Listveanka), situata pe malul drept al Angarei, de unde aceasta isi trage apele din Baikal.

Profilul Institutului de limnologie de la Baikal permite acoperirea tuturor problemelor pe care le ridica conditiile climatice ale regiunii, bazinul de receptie al lacului si raportul dintre acesta si regimul ...