Japonia - Caracterizare Geodemografica

I. Introducere

1. Aşezarea geografică

Japonia este o ţară prin excelenţă insulară, situată în Nord-vestul oceanului Pacific, dincolo de extremitatea estică a marei mase continentale euroasiatice, oarecum într-o poziţie simetrică faţă de Anglia.

Harta 1: Localizarea Statului Japonia pe Glob şi în cadrul continentului

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia

Nipon Teikoku (numită şi Ţara Soarelui Răsare) se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 370 mii km2 în arhipelagul Nipon. Este format din 4 mari insule: Hokkaido (~ 78.411 Km2), Kyushu (~ 42.600 Km2), Honshu (~227.414 Km2) şi Shykoku (~ 17.800 Km2) la care se mai adaugă şi insula Ryukyu, desfaşurată în apropierea ţărmurilor Asiei, plus alte 4.000 de insule mai mari sau mai mici.

2. Lungimea ţărmurilor

Japonia este înconjurată peste tot de ape, lungimea coastelor arhipelagului fiind de aproximativ 30 mii de Km. Ţărmurile au numeroase golfuri, dintre care cele mai mari sunt: Tokyo, Sagami, Ise, Osaka, Kagoshima, Aomori, Tosa, Owari, Tsugaru, Suruge.

Dincolo de ape, Japonia are drept vecini: China, Coreea, Rusia şi S.U.A., de ultima nefiind atât de îndepartată dacă se ţine seama de faptul că Alaska se află în apropierea continentului asiatic.

3. Relieful predominant

În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos şi colinar (peste 80%), de vârstă relativ recentă, în cadrul căruia se deosebesc regiuni formate în urma cutărilor terţiare si terţiar-cuaternare.

Principalele unităţi de refief sunt:

- câmpia Kushiro, localizată în sudul şi estul insulei Hokkaido, de formă triunghiulara, cu numeroase lacuri (ex.: Furen, Toro, etc) si mlaştini;

- câmpia Ishikari străbătută de râul Omonim, joasă (sub 200m), formată pe substrat argilos;

- câmpia Tokachi străbătută de râul Omonim, de origine fluvio-lacustră, în care se găsesc numerosi martori de eroziune;

- câmpia Kanto, dezvoltată pe râul Tone, presărată cu numeroase lacuri şi mlaştini (ex.: Kita, Ura, Kasumi);

- câmpia Osaka străbătută de râul Yodo, cu suprafaţa cea mai mare.

Unităţi de câmpie se mai găsesc şi în insulele Shikoku şi Kyushu.

Peisajul regiunilor montane şi colinare este reprezentat de: culmile muntoase extinse pe direcţia Nord-sud din zona subtropicală- Kiso, Hida, Kanto, iar dintre vârfuri: Uradake (3.026 m), Yanigatake (3.120 m).

Pe aceeaşi direcţie se dezvoltă şi marele graben Fosa-Magna, la sud-estul căruia se înalţă vulcanul Fuji-Yama (3.776m- altitudinea maximă a Japoniei). Acelaşi graben se continuă la nord de insula Sikoku, unde se găsesc numeroase conuri vulcanice, dintre care cele mai reprezentative sunt: Aso (1.592 m), Kirishima (1.700 m), Unzen ( 1.359 m) si Tsurughi (1.956 m). În insula Hokkaido, altitudinile de peste 2.000 m se găsesc în partea centrala – conul Vulcanic Daisetsu (2.290 m). Din acest nod orografic se desprind mai multe culmi: Hidaka, Kitami, etc. Periferia regiunii mediane este ocupată de munţi mai joşi, cu altitudini ce rar depăşesc 1.400 m.

În insula Honshu relieful montan şi colinar cu altitudini de peste 2.000 m impune o etajare biogeografică şi morfoclimatică.

Principalele linii orografice au o dispunere nord-sud. În vest se întâlneşte o culme formată din mai multe sectoare (Mikuni – Echigo – Dewa); în partea mediană se află sectorul montan reprezentat de la nord spre sud prin culmea Ou (cu vârful Iwate- 2.042 m).

Documentul cuprinde date cu privire la asezarea geografica a Japoniei, relief, si o analiza geodemografica.