Japonia

Sado sau chano-yu este desenul caligrafic sub care se ascunde multiseculara arta a ceremonialului ceailui in indepartata Tara a Soarelui Rasare. Aburul parfumat al ritualului s-a ridicat din negura vremurilor de prelungita volbura politica ce mistuia ca un incediu devastator trecutele realitati nipone. inceputurile acestei practici se contureaza in raspntia Epocii Shomu cand renumitul prelat chinez Ganjin inainte de a purcede la una din obisnuitele calatorii catre Japonia nu a uitat sa puna in desaga-i nelipsita medicamentele necesare. Printre tamaduitoarele substante el a strecuratcu grija pioasa si tancha, adica ceai. A fost suficient acest gest pentru a aprinde in niponi pasiunea pentru consumarea ceaiului. ceva mai tarziu preoti japonezi-calatori pe corabia atator interese in imensa china-au asezat in recuzita lor discreta, la intorcere, si samanta de ceai pe care au cultivat-o in brazda pamantului natal, punand, temeiul unei indeletniciri care avea sa devina atat de populara. Nu mult dupa acest episod, ceaiul verde sub forma de pudra devenea de cautat pe meridianul Yamato, cu precadere din Epoca Heian (794-1191). Cele dintai ceremonii au constituit apanajul preotilor. In aroma imbietoare data de zbuciumul surd alceaiului in apa clocotitoare, gaseau remediul impotriva oboselii. Cum in acele vremuri prelatii insemnau o rampa rara daca nu unica de diseminarea invataturii, servirea ceaiului s-a raspandit, treptat, prin intermediul lor, si in randul locuitorilor obisnuiti. De aici pana la ritual nu mai ramasese decat un pas.

Inaltarea si implicit consacrarea practici consumarii ceaiului, la rangul de arta, ceea ce echivala cu adapostirea sub pavaza boltei nestemate a culturii indigene-avea sa o consfinteasca Senno-Rikyu un om de afaceri ce-si ducea existenta in infloritoarea localitate comerciala Sakai situata la sud de renumita metropola Osaka.

Patru sunt principiile care guverneaza procesul ceremoniei ceaiului : armonia, solicitand sa te aflii in relatii pasnice cu mediul si cei de langa tine, respectul pentu oaspeti, vizibil pana si in manuirea ustensilelorde preparare a ceaiului; puritatea si tihna, acestea purtand in intimitatea lor o anumita incarcatura meditativa, considerandu-se ca, in fond, este vorba de o ruga nu pentru sine, ci pentru pacea lumii.

Chano-yu este in Japonia imnul fiecarei clipe de viata si o distinsa arta, una de gala. Ritualul ei se consuma prin excelenta sub acoperisul unei cladiri numita sukiya. In acceptiuneasumara aceasta este o casa simpla, compusa din camera propriu zisa, in care intra cel putin cinci persoane si o incapere denumita mizuya adica anticamera destinata pastrarii si spalarii instrumentelor de pregatire a ceaiului. Separat, se afla un pavilion unde asteapta oaspetii inainte de a asista la acest ritual Prin intermediul unei alei numita roji, pavilionul este legat de camera propriu-zisa a ceremoniei. Arhitectura unei asemenea cladiri se distinge prin simplitate si rigoare geometrica austera. Bogatia sa ...