Japonia

Tara insulara cu o suprafata de aproape 372.000 km, Japonia este situata in partea de est a ASIEI, intre Marea Japoniei si Oceanul Pacific. Lungumea tarmului, ce ajunge la 27.000 km, apropierea de partea continentala a a ASIEI (180-200 km), interferenta dintre curentii calzi si reci, convengerta cailor maritime, a oferit Japoniei o pozitie geografica cu o mare potentialitate, valorificata din plin in dezvoltarea economica.

Cadrul natural

Japonia este alcatuita dintr-o serie de insule, din care mai importante sunt: Honshu (Hondo), Hokkaido (Yezo), Shikoku, Kyushu, Ryukyu. Insulele au in cea mai mare parte un relief muntos si colinar (peste 85%), destul de tanar. Se deosebesc regiuni de cutari tertiare, formand geanticlinale, si masive ceva mai vechi, ingropate. Miscarile tertiare - cuaternare au conturat relieful major al acestei parti insulare. In acelasi timp ele au scufundat sau ridicat o serie de compartimente ale reliefului. Unele din ariile coborate au functionat ca zone de sedimentare, in care s-au depus nisipuri, gresii, marne, argile etc.; pe ele s-a grefat ulterior un relief de campii si dealuri.

Dislocatiile longitudinale si transversale au usurat declasarea vulcanismului in cea mai mare parte in lungul unor linii, existand un vulcanism mai vechi, dar si vulcanism actual. Seismicitatea pronuntata este inca un caracter al evolutiei geosinclinalului actual, la care se ataseaza intr-un fel arhipelagul japonez.

Intr-un profil morfologic de ansamblu, se evidentiaza urmatoarele trepte ale reliefului: regiuni muntoase, cu altitudini ce depasesc 3000 m, regiuni deluroase si montane, cu altitudini cuprinse intre 500-3000 m, campii litorale si interioare, piemontane, fluviatile, cu suprafete mlastinoase. Foarte frecvent apare relieful vulcanic, inclusiv cel recent, datorita intensei activitati tectonice.

Din punct de vedere climatic, pe teritoriul arhipelagului japonez se deosebesc doua tipuri principale:in nord, climatul temperat-musonic, cu ierni aspre, iar in sud, climatul subecuatorial-umed, cu caracter musonic. Temperaturile anuale variaza intre 7in Hokkaido si 22 in Ryukyu, mediile in iulie trecand de 20 C (28 in Ryukyu). Cantitatea precipitatiilor in luna cea mai umeda a anului depaseste 300 mm, mediile anuale variind intre 800mm in nord si peste 2200mm in arhipelagurile sudice.

Raurile se alimenteaza predominant din ploi si zapada, cele mai mari fiind Shinano,Tone, Ishikari. Lacurile sunt vucanice(Tasawa, Towada, Akan etc.), tectonice (Biwa), de baraj vulcanic (Chazenji); pe litoral sunt lagune si limane (Saroma, Shinji, Hamaha).

Vegetatia se incadreaza in Subregiunea floristica Chino-Japoneza. Caracteristicile sunt padurile temperate umede si cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin paduri de conifere, de foioase etc., iar cele subtropicale prin magnolii, bambusi, liane, etc.

Solurile apartin grupelor subtropicale si celei temperate. Din categoria solurilor subtropicale, cele rosii si galbene sunt tipice au acumulare de argila in orizontul B, cantitatea de humus variind intre 7-8%(Ichire Kanno, 1960).

Fauna apartine subregiunilor Euro-Siberiana si Chino-Manciuriana(ursul japonez, maimuta japoneza, cocosul japonez ). Diversitatea si unicitatea peisajului arhipeleagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept percuri nationale. Desfasurarea mare in latitudine, complexitatea reliefului, in general, vulcanismul si seismicitatea, in special,la care se adauga structura hidroclimatica si biodogeografica, au conturat mai multe unitati fizico-geografice.

a)Peisajul tarmurilor si insulelor pacifice, intens modificat de activitatea complexa antropica. Se detaseaza printr-o structura ce se modifica permanent si activ sub influente complexe. Transformarile sunt conditionate in principal de clima umeda cu caracter musonic, de actiunea valurilor si cel putin in aceeasi masura de actiunea antropica.

Pana la paralela orasului Tokyo tarmul este putin crestat, jos, cu inguste campii litorale, putine golfuri si insotit de un numar redus de insule (Rishiri, Rebun). Rareori apar lagune (laguna Motoro, iar dintre golfuri mai importante sunt Abashiri, Uchiura - golf vulcanic - Ishikari. Complexitatea tarmului creste la sud de Tokyo. Aici se asociaza tarmul jos, lagunar, mlastinos, lacustru, cu inguste portiuni de faleza cu promontorii, ce inainteaza destul de mult in ocean. Exista spre interiorul arhipelagului, intre insula Shikoku si Honshu, sectoare de tarm modificate radical prin activitatea omului. Dealtfel tarmul estic inregistreaza transformari (portuare, turistice etc.) pe aproape jumatate