Impactul activităților antropice asupra mediului - Valea Prahovei

Prezentarea generala a zonei:

Asezarea geografica a zonei: Valea Prahovei este asezata în partea de sud est a Romaniei, în mijlocul Munteniei, în bazinul superior si mijlociu al raului cu acelasi nume si o parte a bazinului Ialomitei.Ea se invecineaza la sud-Ilfov, Ialomita; la vest-Dambovita; la nord-Brasov; la est-Buzau (Muntii Bucegi) si are o suprafata: 4.716 km2 (respectiv 2 % din teritoriul tarii). Populatie este de 868.000 locuitori-densitatea este aproape dubla fata de media pe tara, judetul cu populatia cea mai numeroasa din tara;

Valea Prahovei reprezinta una dintre cele mai importante cai de acces intre Muntenia si Transilvania, avand pe alocuri un aspect de defileu, separand Muntii Bucegi de Muntii Baiului. Mai mult, putem spune ca desparte Grupa Carpatilor Orientali de cea a Carpatilor Meridionali

VALEA SUPERIOARA a PRAHOVEI in ANSAMBLU. Sectorul in studiu al Vaii Prahovei, pe o lungime cca. 30 de km., pana prin secolul al XIV-lea, a fost pustiu, neumblat in special ca urmare a aspectului virgin reprezentat prin codrii nepatrunsi si prapastii infioratoare: in vest abruptul Muntilor Bucegi, in est codrii Muntilor Baiului (acum zone de pasunat, puternic antropizate), iar pe axul principal, valea cu aspect de defileau a Prahovei.Incepand insa cu secolul al XIV-lea, ca urmare a necesitatilor privind relatiile comer-ciale dintre Cetatea Brasovului si Tara Romaneasca, s-a amenajat un drumeag pe care carausii transportau marfurile incredintate, facand legatura cu targurile si oboarele aflate in aval, pe teritoriul Tarii Romanesti dar si mai departe, spre porturile de la Dunare. Aceasta in conditiile in care principalul trafic comercial se facea inca prin Pasul Bran-Rucar care, din pacate, prezenta un grad de risc destul de mare.

Acesta a fost momentul in care regiunea si-a pierdut aspectul natural nealterat, virgin chiar pe alocuri, pana in acel moment zona fiind strabatuta ocazional, doar de ciobani si sihastri. A aparut astfel primele elemente ale antropizarii.In secolul XVII, a avut loc o alta „intamplare fericita” ce a impulsionat dezvoltarea zonei: constructia Manastirii Sinaia in anul 1695. Astfel, de la acea data, drumeagul situat in sectorul montan al Vaii Prahovei se schimba incetul cu incetul, devenind un adevarat drum de acces care a impulsionat si aparitia primelor asezari.In secolul XVIII, a aparut prima asezare laica permanenta din zona, fiind intemeiata intre 1782 si 1784 de cei 24 scutelnici dati de domnitorul Mihai Sutu manastirii Sinaia. Ulterior, au aparut alte catune si sate spre nord, cum ar fi Poiana Tapului, Zamura (astazi „Zamora”), Busteni, „Intre Ape” (vechea denumire a localitatii Azuga) si Predeal

Majoritatea capacitatilor industriale active, au fost construite in acea perioada (sfarsitul secolului XIX -inceputul secolului XX): fabrica de ciment din Comarnic, fabrica de hartie din Busteni, fabricile de sticla si de bere din Azuga. Exceptie fac Unitatea de mecanica fina din Sinaia si Fabrica de samota din Azuga. In ceea ce priveste turismul, cu exceptia a 8-10 hoteluri construite dupa 1950, majoritatea capacitatilor de cazare dateaza din aceeasi perioada (mai ales in Sinaia).

In prezent, activitatea pe Valea Superioara a Prahovei se remarca prin turism si comert, in timp ce industria se afla in regres, dupa 1990 cateva dintre capacitatiile existente fiind inchise complet sau partial: fabrica de ciment din Comarnic, fabrica de sticla din Azuga. Cu toate acestea, exista totusi o situatie conflictuala intre industria din zona si activitatea turistica; anumite fabrici fiind surse poluante au o influenta negativa asupra turismului, intrand in conflict cu prestatorii de servicii turistice.