Geografie fizică - Geografie umană

Din momentul aparitiei geografiei umane, ponderea importantei sale in construirea totului unitar numit geografie este in crestere, ajungandu-se, in ultimul timp, la o adevarata scindare intre natural si uman, intre studiul antroposferei si cel al tuturor celorlalte geosfere. Aceasta scindare a evoluat pana intr-atat incat sa nu se mai stie daca, la ora actuala, exista o GEOGRAFIE ale carei coordonate sunt analizate separat (metoda dialectica) dar integrate apoi in unitate (metoda sintezei) sau daca, dimpotriva, dintr-un fost tot unitar s-au despartit, irevocabil, doua stiinte cu cai divergente Pentru a analiza originile fenomenului de segregare aparut in campul geografiei, cercetatorii se bazeaza pe o serie de definitii ale acestei stiinte, evolutia in timp a acestora fiind in masura sa reflecte evolutia rupturii aparute intre ramurile sale, geografia fizica si geografia umana. Astfel, in acceptiunea lui Varenius (1650), obiectul geografiei generale era atat studiul Pamantului ca intreg, cat si focalizarea atentiei asupra lanturilor cauzale care determina fenomenele din cuprinsul acestuia. Camille Vallaux (1925) introducea diferentierea geografie fizica (stiinta a naturii) si geografie umana (stiinta socio-umana). Cercetatorul rus G. Sauskin (1961) conecta geografia fizica si cea umana prin aceea ca servesc unui scop comun: acela de a cunoaste contradictiile dintre societate si natura rezultate din interactiunea ce se naste intre ele si dezvoltarea productiei. Mai actual, Hetner afirma ca subiectul pe care ar trebui sa se axeze geografia este cunoasterea regiunilor Pamantului si a modului in care difera una de alta. Paul Vidal de la Blache defineste geografia ca fiind stiinta locurilor, iar accentul trebuie pus pe diversitatea sociala asociata cu diversitatea locurilor. Dictionarul Colegiului American a emis formularea de study of areal differentiation. Scoala romana de geografie a fost influentata atat de cea germana cat si de cea franceza. Acest referat isi propune analiza comparata a doua studii: Bazele teoretice si metodologice ale geografiei, autor Ioan Donisa si Geografie teoretica, autor Vintila Mihailescu. Cel din urma este unul din fondatorii geografiei umane romanesti; ceea ce aseamana ambele studii este intelegerea principiilor care imbina partile pentru a reda unitatea intregului. Ioan Donisa analizeaza inceputurile dualismului in cadrul campului de cercetare geografica, situandu-l in deceniile IV-V ale secolului trecut, explicand si relatiile cauzale care au condus la aparitia acestui dualism. Astfel el considera ca importanta tot mai mare a geografiei umane reiese din teama unora de a nu fi suspectati de determinism geografic (I. Donisa). Aceasta conceptie (cea a segregarii) porneste de la ideea ca legile sociale si cele naturale sunt, daca nu paralele, cel putin divergente. O prima impartire a fost facuta intre geografia fizica si geografia economica; diparitatile au evoluat in timp, ajungandu-se astazi ...

Hartshore Richard - Perspective on the Nature of Geography - Chicago, 1959;

Mihailescu, Vintila - Geografie teoretica - Ed. Academiei, Bucuresti, 1969;

Mihailescu, Vintila - Consideratii asupra geografiei ca stiinta - Atel;ierele grafice SOCEC, Bucuresti, 1945;

Donisa, Ioan - Bazele teoretice si metodologice ale geografiei - Univ. Al. I. Cuza, Iasi, 1987;

Groza, Octavian, Muntele Ionel - Geografie umana generala - Univ. Al. I. Cuza, Iasi, 2005;

Groza, Octavian - Teritorii (Scrieri, Dez-scrieri) - Ed. Paideia, Bucuresti, 2003.