Geografia Energiei Eoliene

Importanţa folosirii energiei eoliene

Folosirea surselor noi de energie regenerabile a devenit o necesitate obiectivă ce derivă din comple-

xitatea problematicii energetice. Oricât de mari ar fi rezervele de energie clasică , problema esenţială

de rezolvat rămâne aceea a descoperirii unor surse alternative capabile sa preia pentru o perioadă mai

indelungată satisfacerea nevoilor crescânde de energie.

Pe termen mediu este necesar să ne gândim la tranziţia spre alte surse de energie , iar pe termen lung

folosirea masivă a unor resurse regenerabile şi virtual inepuizabile, cum ar fi : fuziunea nucleară şi energia

solară. Abundenţa resurselor clasică cât si alternativă nucleară a condus la o lipsă de preocupare pentru

atragerea şi folosirea surselor noi de energie . În mare parte s-a renunţat şi la vechile tehnici rurale de fo-

losire a surselor noi de energie , cum ar fi : morile de vânt, morile de apă, joagărele, pive pentru inălbitul

ţesăturilor , uscătoare naturale pentru fructe etc.

In ultimii 20 de ani au apărut o serie de lucrări referitoare la sursele noi de energie.Spre deosebire de

resursele folosite, convenţionale de energie, sursele noi de energie au calitatea de a fi regenerabile, în

virtutea unor cicluri naturale prin care se pot reînnoi singure si continuu. Afirmaţii pertinente subliniază

faptul ca societatea industrială va putea supravieţui numai pe baza îmbinării resurselor neregenerabile cu

resursele alternative neconvenţionale.

Există un spectru larg de surse reînnoibile de energie , folositoare omului, si care depăşesc limitele

epuizabilităţii. Acestea includ hidroenergia, energia soarelui, conţinutul energetic al biomasei si al

deşeurilor animale si agricole, energia vânturilor, curenţii oceanici şi mareele, precum şi căldura

geotermală care se scurge din interiorul pământului spre suprafaţa lui.

Vântul este rezultatul activităţii energetice a soarelui şi se formează datorită încălzirii neuniforme a

suprafeţei Pământului. Mişcarea maselor de aer se formează datorită temperaturilor diferite a două puncte

de pe glob, având direcţia de la punctul cald spre punctul rece.În fiecare oră pământul primeşte 1014

kwh de energie solară.Circa 1-2 % din energia solara se transformă în energie eoliană.Energia eoliană

poate fi utilizată acolo unde viteza medie a vântului depăşeşte 1,5m/s şi vânturile sunt constante.Zone

favorabile pentru folosirea energiei vântului sunt zonele de stepa deschisa şi zonele din apropierea

litoralului:Asia Centrală,litoralul atlantic al Europei,etc.S-a calculat ca energia eoliană potenţială depăşeşte

de 5000ori energia obţinută anual prin consumul cărbunilor.

Scurt istoric al utilizării energiei eoliene

Omenirea utilizează energia eoliană pe parcursul a câtorva milenii . Vântul impunea să lucreze morile

de vânt, să împingă corăbiile cu pânze.Ca sursă energetică primară, vântul nu costă nimic.De asemenea

aceasta poate fi utilizată decentralizat-este o alternativă bună pentru localităţile mici situate departe de

sursele tradiţionale.

Creşterea populaţiei globului şi asigurarea unui nivel de trai decent au dus la creşterea consumului

de resurse.În raport cu consumul care creşte în fiecare an, rezervele de resurse se vor utiliza. O soluţie

eficientă în combaterea acestei probleme ar fi utilizarea resurselor inepuizabile sau alternative cum ar fi:

energia solară, energia eoliană ,energia apelor(a valurilor şi mareelor), energia geotermală etc. Cea mai

mare parte a resurselor neregenerabile sunt utilizate la producerea de energie , fiind răspândite peste tot pe

glob, unele regiuni fiind mai bogate , altele având rezerve limitate.

Energia eoliană a fost folosită din cele mai vechi timpuri în zonele caracterizate de existenţa unor

mişcări permanente de aer, ca urmare a diferenţelor de temperatură între uscat şi apă sau datorită dife-

renţelor de presiune din diferite regiuni terestre.

Energia eoliană este o sursă utilizată de multă vreme la punerea în mişcare a morilor de vânt (

Olanda) , la vasele cu pânze şi în centrale eoliene la producerea de energie ( SUA, Marea Britanie, Olanda,

Franţa, Norvegia, Danemarca, Rusia etc.)

Morile de vânt se foloseau în secolul al VI-lea în Persia(actualul Iran) . Spre deosebire de tipul care

mai târziu a devenit răspândit în vest, aceste mori de vânt aveau un ax vertical cu vele care se roteau pe

suporturi orizontale. Pietrele de moară de la capătul inferior al axului măcinau cerealele pentru a obţine

faină. Prima menţionare a unei mori de vânt în Europa se referea la cea din Bury St. Edmunds din Suffolk,

Anglia. Primele mori de vânt din Europa erau de tipul moară stâlp