Gaura haiducească

ASEZARE:

Pestera Gaura Haiduceasca se gaseste pe traiectul Ogarului Gaurii, care o parcurge de la un capat la celalalt, a 3 kilometri de Moldova-Noua. Altitudinea : circa 540 m.

DESCRIERE:

Pestera reprezinta portiunea subterana a Ogasului Gaurii, care inainte de captare curgea prin actuala Poiana a Pesterii. Galeriile si salile sunt dezvoltate in cea mai mare parte pe un sistem de diaclaze si totalizeaza 714 m ; din acestia 372 m sunt accesibili prin insurgenta si 342 m prin resurgenta. Un paraias zglobiu patrunde in pestera pe sub o poarta monumentala inalta de 10 m si larga de aproape 20 m pentru a parcurge o sala enorma de peste 100 m lungime, 60 m latime maxima si circa 25 m inaltime. Cupola salii este sprijinita de un imens stalp de calcar, despicat in doua de o galerie la nivel superior. Aici vorbele capata o rezonanta stranie, ecoul se amplifca. Sala este plina cu bolovani de prabusire si are un contur foarte neregulat din cauza numeroaselor canale inaccesibile si a niselor, dintre care unele alcatuiesc salite. Unele cotloane sunt impodobite cu depuneri albe de calcit puternic reliefate, frumoase nascociri ale apei in actiune, dintre care nu lipsesc tuberculii, micile gururi cu perle de caverna si mondmilchul. Altele au peretii lustruiti sau daltuiti (lingurite), intr-o nisa a cupolei isi are adapostul o colonie de cateva sute de rinolofi. Vara o ploaie de excremente cade pe planseul lunecos, iar la apropierea lampilor liliecii se agita, umpland bolta de sunete ascutite, caracteristice. Pe podea, in afara de mormanele de excremente cu multa musca de guano si melci cu casuta subtire, transparenta, observam multe oseminte, adevarate ,,cimitire” de oase de liliac, rozatoare si insectivore. Pe planseul Salii Mari mai traiesc gandaci troglobionti iar in gururi crustacei subterani. De mentionat ca tot aici s-au gasit urmele unei asezari din perioada comunei primitive.

Paraiasul se pierde pe sub tavanul inecat la capatul Salii Mari, pentru a reaparea in fundul partii accesibile prin resurgenta. Aici el formeaza pe parcurs dorne destul de adinci si primeste doi afluenti mici, apoi o parte din apa se pierde prin doua sorburi in podea (pentru a reapare in albia paraului, afara la 75 m mai jos de resurgenta), iar restul apei parcurge galeria pana la capat, iesind la zi in cealalta parte a masivului calcaros strapuns de el, la aproximativ 400 m in linie dreapta fata de intrarea prin insurgenta. Iesirea paraului se face printr-o deschidere mult mai mica. Patrunzand prin ea in munte, constatam ca aceasta parte a pesterii difera total de prima. Ea incepe printr-un mic vestibul, unde vara ne atrage atentia o mica colonie de rinolofi. Dupa primul cot galeria devine stramta, joasa si sinuoasa, cu mici diverticule, in care portiunile inalte de 2-3 m alterneaza cu altele prin care trebuie sa ne aplecam sau sa ne taram. Pe parcurs putem admira paduri de stalactite, gururi sclipitoare si concretiuni parietale foarte joase, care spanzura deasupra apei oglindindu-se in ea.

Pestera se afla in perimetrul ocrotit al rezervatiei Valea Mare. Nu este amenajata si nici degradata, fiind vizitata numai partea luminata a Salii Mari. Pentru parcurgerea pesterii este nevoie de casca de protectie, salopeta, imbracaminte calduroasa (fiind 8,5-9,5° chiar in timpul verii si 98-100% umiditate) si cizme de cauciuc. Atragem atentia ca in timpul averselor puternice, nivelul cursului subteran creste vazand cu ochii, blocand trecerea in portiunile joase ale galeriei accesibile prin resurgenta si ca se poate aluneca foarte lesne pe pantele Salii Mari. Durata vizitarii ambelor sectoare ale pesterii : 1-1½ ore.