Evoluția așezărilor rurale din Banat

Cultura populara care s-a dezvoltat pe teritoriul Banatului este un rezultat al conditiilor istorice si geografice in care a evoluat populatia acestui tinut de-a lungul mileniilor, acumuland neintrerupte experiente proprii in cadrul unui dialog cultural perpetuu cu populatiile invecinate si cele alaturi de care a trait in patria sa.

Componenta a teritoriului de formare a limbii si poporului roman, provincia banateana prezinta o individualitate proprie integrata, totusi, organic in cultura si civilizatia romaneasca definita prin unitate, continuitate si o permanenta deschidere spre orizonturi culturale noi.

in toate domeniile de manifestare culturala si artistica (arhitectura, organizarea interiorului, mestesuguri, industrie casnica textila si tehnica populara) constatam existenta unui tezaur stravechi pe care s-au altoit permanent componente culturale si artistice noi, rezultand din evolutia mentalitatii populare si a conceptiilor despre frumos, util, confort, prezente si astazi ca definitorii pentru spiritualitatea banateana.

Studierea asezarilor banatene dezvoltate de-a lungul raurilor si drumurilor reflecta legatura stransa dintre ocupatiile populatiei, formele de relief, raportul dintre om si mediul inconjurator, adaptarea permanenta la specificul geografic si climatic a tipurilor si materialelor de constructie. Satul, casa si acareturile reprezinta microcosmosul cultural al populatiei rurale, locul in care s-a nascut si s-a dezvoltat familia si neamul, ca si constiinta de banatean mandru de ceea ce a reusit sa dureze in manifestarea propriei individualitati, potrivit zicalei "mi-s banatean in hainele mele".

in arhitectura banateana intalnim toate tipurile de constructii practicate pe teritoriul romanesc - de la adapostul sezonier pana la locuinta ingropata, numita "zamonita" (atestata arheologic, dar disparuta demult din practica constructiilor banatene), adaposturi ocupationale (salase si hodai), precum si gospodarii bine organizate in spatiul satelor adunate, risipite sau ingramadite.

in zona muntoasa din estul si sudul provinciei s-a dezvoltat, cu precadere, arhitectura lemnului, atat in cazul constructiilor civile, cat si a celor administrative si de cult (in satele din zona Faget s-a pastrat, pana astazi, o salba de biserici din lemn care constituie tezaurul patrimonial al constructiilor de cult, la Zolt, Batesti, Povergina, Curtea, Romanesti, Cosevita, etc.) si, izolat, a constructiilor din piatra.

in partea centrala si vestica a provinciei predomina constructiile din pamant batut, caramida nearsa sau nuiele impletite, amintite in secolul al XVIII-lea de calatorii straini.

Cresterea bunastarii materiale si schimbarea conceptiilor cu privire la confort si influentele exercitate de arhitectura urbana au determinat - in cursul secolului XX - generalizarea constructiilor in caramida arsa, mai ales ca s-au dezvoltat fabrici de caramida in mai multe localitati banatene. Dintre acestea, fabrica Bohm din Jimbolia se bucura de un renume deosebit, atat in tara, cat si in alte tinuturi europene care o importau. Fantanile Banatului pot fi clasificate in trei categorii: fantani cu cumpana, cele mai comune (construite acolo unde stratul freatic este aproape de suprafata), fantanile cu roata si fantanile cu buduroni (tub, teava). Ultimele doua categorii erau specifice locurilor unde stratul freatic era mai adanc. in Banat activitatile legate de domeniul generic al industriilor populare nu constituie un aspect revolut al civilizatiei traditionale sau, cel putin, pe cale de dezintegrare; dimpotriva, argumentele investigatiei de teren permit afirmarea certa a reiterarii mijloacelor tehnologice si relatiilor specifice ale acestora in campul socio-economic rural.