Eclipsele De Lună

Se intelege prin eclipsa fenomenul prin care un astru fara lumina, intrind in conul de umbra al unei planete, este lipsit de lumina Soarelui. De exemplu, Luna sau satelitii unei planete pot fi eclipsati. Aici avem o lipsire reala de lumina, vizibila din orice punct al globului terestru unde aceste astre sint deasupra orizontului. Eclipsele de luna au prezentat, in trecut, un imens stiintific major. Ele au permis evaluarea dimensiunilor satelitului nostru natural, ca si a distantei Pamint-Luna. Umbra Pamintului fiind opusa Soarelui, o eclipsa de Luna nu se poate produce decit atunci cind Luna traverseaza aceasta regiune, cu alte cuvinte, la Luna Plina. Luna avanseaza, acoperind totalitatea discului lunar, care se coloreaza intr-o nuanta. Durata totalitatii, in functie de drumul de traversare a conului de umbra si poate dura intre citeva secunde si cel mult 1h 45 min. Culoarea sa, difera de la o eclipsa la alta, variaza in gama rosiatica datorata refractiei razelor solare prin atmosfera terestra dupa absorbtia lungimilor din domeniu albastru si transmiterea celor din domeniu rosu. Coloratia depinde de gradul de transparenta a atmosferei terestre (prezenta aerosolilor de origine vulcanica), de activitatea solara si de distanta Pamintului in momentul eclipsei.

Daca Luna se afla la apogeu, pozitia sa este atunci la mai mare apropiere de virful conului de umbra, iar suprafata sa prezinta, prin comparatie cu Situatia unei eclipse care se deruleaza in momentul perigeului, cind Luna patrunde mai aproape se baza conului se umbra. Refractia solara este considerata neglijabila la altitudini de peste 75 km.

Pentru razele care trec foarte aproape de solul terestru, deviatia este maxima. Aflindu-se mereu dincolo de aceasta distanta, la cel putin 356400km, ea nu va fi, deci, niciodata total eclipsata. Suprafata lunara va fi intodeauna luminata de razele reflectate de atmosfera terestra.

Pentru a identifica aceste variatii de culoare, astronomul francez Andre Danjon a stabilit o scara de masurare a luminozitatii eclipselor totale de Luna. Aceasta masurare trebuie facuta la mijlocul perioadei de totalitate, cind Luna se afla cel mai aproape de centrul unghiului de umbra, cu ochiul liber sau cu ajutorul unui instrument cu grosisment mic. La scara de 0 are loc eclipsa foarte intunecata, Luna este greu de observat. La scara de 1 eclipsa intunecata, cenusie sau bruna, detaliile lunare sunt greu perceptibile. La scara 2 eclipsa intunecata sau ruginiecentrul umbrei este foarte intunecat, cu o zona periferica putin mai luminoasa. La scara 3 eclipsa rosu-cirimizie, marimea umbrei capata o tenta gri-galbuie. In timpul eclipsei din 19 martie 1848, Luna a ramas atit de luminoasa incit observatorii se intrebau daca eclipsa avea loc. Dimpotriva, pe 18 mai 1761 si pe 10 iunie 1816, Luna a fost invizibila cu ochiul liber in momentul totalitatii. Datorita acestei scari si dupa analiza acestor masuratori, Andre Danjon a demonstrat o relatie intre luminozitatea ...