Danemarca

Prezentare generală

Capitala: Copenhaga

Limba oficială: daneza

Sistem politic: monarhie constituţională

Suprafaţa: 43 094 km2

Populaţie: 5 580 516 locuitori (2012)

Densitate: 129,5 loc/km2

Monedă : coroana daneză

Danemarca este din punct de vedere geografic cea mai mică şi cea mai sudică ţară a Europei de Nord, şi de asemenea cea mai veche. Aflată la nord de Germania (singurul vecin terestru), la sud-vest de Suedia, şi la sud de Norvegia, se află în Scandinavia situată în Europa de Nord, dar nu în Peninsula Scandinavă. Danemarca se află la limita dintre Marea Baltică şi Marea Nordului.

Danemarca este constituită din peninsula Iutlanda, legată de Germania de Nord, insulele Funen, Zealand, Bornholm şi numeroase insule mai mici cunoscute sub numele de Arhipelagul Danez.

Totodată, Groenlanda şi Insulele Faeroe sunt teritorii daneze autonome.

Originile exacte ale Danemarcii s-au pierdut în istorie. Până în secolul al X-lea danezii au fost cunoscuţi sub numele de vikingi, colonizând, atacând şi având relaţii comerciale cu toate regiunile Europei, alături de norvegieni şi suedezi. Exploratorii vikingi au descoperit Islanda din greşeală, în drum spre Insulele Feroe. Oraşul “Ribe” este cel mai vechi oraş al Danemarcei, fiind fondat în jurul anului 700.

În diferite momente, regele Danemarcei a controlat părţi din Anglia şi Irlanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Franţa, în special Normandia şi Insulele Virgine, Tranquebar în India, Estonia şi ceea ce este astăzi Germania de Nord. Scania, Blekinge şi Halland au făcut parte din Danemarca pentru aproape întreaga sa istorie timpurie, dar au fost cedate Suediei în 1658. Uniunea cu Norvegia a fost dizolvată în 1814, când Norvegia a intrat într-o nouă uniune cu Suedia (până în 1905).

Mişcarea liberală şi naţională daneză a căpătat avânt în anii 1830, şi, după Revoluţiile de la 1848 din Europa, Danemarca a devenit o monarhie constituţională, la 5 iunie 1849 şi face parte din Uniunea Europeană.

 Relieful este alcătuit dintr-o câmpie cu altitudinea medie de 30 m si maximă de 173 m. Retragerea repetată a gheţarilor au determinat formarea unor depresiuni joase şi a unor coline morenice.  Cel mai jos punct - Lammefjord –7 m, iar cel mai înalt - Ejer Bavnehoj 173 m faţă de nivelul mării. Suprafaţa ţării este acoperită de sedimente din era glaciară. Pericolul inundaţiilor naturale este o ameninţare în partea sudică a ţării şi din acest motiv acestea sunt protejate printr-un sistem de diguri. Datorită aluviunilor argiloase care s-au depus s-a format un sol deosebit de fertil. 60% din solul ţării este arabil iar 10% este acoperit de păduri.

Climatul este temperat, cu ierni blânde şi veri răcoroase. Iernile nu sunt deosebit de friguroase, având temperaturi medii în jur de 0,5°C, iar verile sunt răcoroase, cu medii de 16°C . Vântul suflă foarte des, fiind mai puternic pe timpul iernii şi mai slab vara. Danemarca are, în medie, 170 zile ploioase pe an, cele mai puternice ploi apărând în lunile septembrie, octombrie şi noiembrie.

Hidrografia se caracterizează prin prezenţa a numeroase lacuri şi râuri foarte scurte. Suprafaţa apelor interne este de 210 km2 (Danemarca de Est), respectiv 490 km2 (Danemarca de Vest).

în trecut, teritoriul Danemarcei era foarte împădurit. Vegetaţia sălbatică a mai rezistat în Danemarca datorită teritoriilor rămase neurbanizate sau necultivate. Pădurile, care ocupă doar 11,8% din teritoriul total al ţării, includ conifere (brad, molid, zadă şi pin), fag, stejar, mesteacăn şi frasin.

Multe varietăţi de ferigă şi muşchi, comune nordului Europei, le regăsim şi în Danemarca. Animalele sălbatice sunt rare, dar totuşi, pe teritoriul ţării găsim căprioare şi animale mici, cum ar fi: vulpi, veveriţe, iepuri, raţe sălbatice, fazani şi numeroase potârnichi. Întâlnim numeroase specii de peşti în râurile şi lacurile Danemarcei.