Imaginati-va ca vizitati Pamantul in anul 250.000.000 d.Hr. Cel putin, atat ar arata calendarele oamenilor daca ar mai exista cineva care sa noteze trecerea timpului. Rasa umana a disparut insa de multa vreme, urmand mersul firesc al evolutiei si disparitiei oricarei specii de pe Terra. Doar cateva urme mai amintesc de existenta omului. Pamantul este inca o casa pentru numeroase forme de viata, desi conditiile sunt mult mai aspre decat astazi, iar locurile in care ele pot prospera se rezuma la zonele de coasta ale imensului continent unic care s-a format nu de multa vreme. Este vremea Pangeei Proxima, a Amasiei, sau altfel spus a celui mai nou supercontinent al Terrei.
Este cert ca peste aproximativ 250 de milioane de ani Terra va fi martora formarii unui nou supercontinent. La fel de cert este si faptul ca el nu este nici primul si nici ultimul pe care Terra l-a cunoscut sau il va cunoaste. Geologii de azi sustin ca un astfel de proces este ciclic si are loc, cu regularitate, la un interval de circa 500-700 de milioane de ani. Este practic unul dintre tiparele pe care planeta le respecta inca de la formarea placilor tectonice. Ultimul supercontinent, denumit Pangeea, s-a format in urma cu aproape 300 de milioane de ani, iar la 100 de milioane de ani dupa formarea sa, in timpul Jurassicului, a inceput un lung proces de fragmentare. Inaintea acestui supercontinent, acum 1,1 miliarde de ani, un alt supercontinent pe nume (Rodinia) a inglobat timp de 250 de milioane de ani toata masa continentala a planetei. De fapt, Pangeea si Rodinia sunt singurele supercontinente despre care se crede ca au adunat intr-un singur conglomerat intreaga zona de uscat terestra. In afara de ele, planeta a mai cunoscut si supercontinente partiale (cel putin asa se zvoneste in mediile academice), dintre care amintesc Pannotia, Columbia sau Kenora.
In anul 1893, geologul austriac Eduard Suess enunta o teorie cu mult inaintea vremurilor sale, punand bazele tectonicii moderne, dupa ce explica formarea structurilor din scoarta Pamantului in functie de miscarile maselor continentale. Studiind conexiunile geologice dintre Africa si Europa, Suess concluziona ca Alpii au fost candva la baza unei mari disparute, mare care lega Italia si estul Muntilor Balcani de Elvetia si Austria. Austriacul a numit-o Marea Tethys, iar despre resturile continentale care s-au unit cu Eurasia, acelasi Suess inainta in premiera ideea existentei unui fost supercontinent pe care l-a denumit Gondwana, supercontinent fragmentat astazi in continentele din Emisfera Sudica.
Atat de avansate au fost ipotezele lui Eduart Suess incat ele sunt acceptate in mare si astazi. Lui i-a urmat geofizicianul Alfred Lothar Wegener, cercetator care in anul 1912 continua studiile lui Suess si sustinea ca Gondwana despre care pomenise predecesorul sau fusese unita cu masele continentale nordice intr-un supercontinent gigantic. Aparea astfel pentru prima data numele de Pangeea (in greaca veche, "pan" inseamna "totul", iar " geea" inseamna "pamant").
Reconstituirea Pangeei nu a fost deloc o misiune usoara, chiar daca potrivirea partii braziliene a Americii de Sud cu vestul Africii, spre exemplu, era una evidenta inca de la aparitia primelor harti cat de cat exacte in secolul al XVI-lea. In schimb, Australia sau Antarctica ar fi putut fi conectate la Gondwana si Pangeea in numeroase moduri. Cel care a realizat prima harta moderna a Pangeei a fost profesorul Alan Smith de la Cambridge. Acesta a plecat in anii 70 de la informatiile cu privire la tipurile de roci, la magnetismul acestora si la fosilele ramase din trecutul indepartat al planetei, pentru a reasambla continentele actuale in forma pe care o aveau in urma cu circa 250 de milioane de ani, in Permian. Dupa numai un deceniu, el realizase o serie de harti care ilustrau nu numai supercontinentul Pangeea, ci si modul in care acesta se formase si in care se fragmentase ulterior.
Cu timpul, gratie eforturilor lui Alan Smith, ale lui Cristopher Scotese sau ale altor paleocartografi, putem spue ca astazi Terra a cunoscut numeroase supercontinente in istoria sa de 4,55 miliarde de ani - o misiune extrem de dificila, mai ales ca supercontinentele au tendinta sa stearga urmele precedentelor in momentul formarii lor. Astfel, putem vorbi astazi despre Rodinia, despre Pannotia, Kenora, Columbia si chiar Valbaara, presupusul prim supercontinent al Pamantului din urma cu 3,8 miliarde de ani. Ca sa fim insa cat mai exacti, trebuie spus ca forma tuturor acestor mase continentale unice nu este decat o presupunere, nimeni neputand sa reconstituie cu exactitate ceea ce s-a intamplat in trecutul geologic al planetei noastre.
Profesorul doctor Alam Smith de la Universitatea Cambridge a declarat in exclusivitate pentru revista Stiinta & Tehnica: "Un raspus sincer cu privire la urmatorul supercontinent probabil ca va dezamagi, dar nu stim ce se va intampla. Este cert ca Australia isi va continua drumul si se va ciocni la un moment dat de sud-estul Asiei, dar asta nu va crea o noua Pangeea. Problema majora, atunci cand vrem sa construim Pangeea viitorului, este ca nu stim daca Oceanul Atlantic se va inchide, ducand la coliziunea dintre estul Americilor cu Africa si Europa, sau daca Pacificul va fi cel care se va inchide, unind Eurasia cu vestul celor doua continente americane. Avem date exacte care ne arata ca Pacificul isi reduce constant dimensiunile, dar nu uitati ca el este inca un ocean imens si orice se poate intampla. Pe de alta parte, Atlanticul este cu mult mai mic, dar are doua zone de subductie (in zona Marii Caraibelor si in zona Nova Scotia) care ridica multe semne de intrebare. Ce se va petrece aici ramane inca un mister. Chiar si asa, vorbind de un supercontinent care sa uneasca toate masele continentale, ce vom face cu Antarctica? Ea nu da semne de miscare in acest moment. Ca o concluzie, oricine va incerca sa construiasca o viitoare Pangeea (asa cum am facut si eu) nu face altceva decat sa se joace de-a Dumnezeu. Aici nu mai este vorba de stiinta, desi recunosc ca este amuzant. Trebuie spus insa ca in momentul de fata noi nu avem nici macar o teorie viabila care sa explice miscarea placilor tectonice
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
