Cultura riscului și fundamentarea ei în geografia contemporană

Articolul de faţă are ca puncte de plecare în abordarea tematică, în principal, conceptul de cultură a riscului aşa cum este ea percepută în societatea contemporană, dar şi elementele care stau la baza fundamentării unei culturi a ricului, implicaţiile domeniilor de competenţă, noţiuni şi concepte vehiculate, şi nu în ultimul rând acceptarea unei metodologii generale de cercetare şi crearea unei baze statistice şi fotografice.

Ca obiective generale articolul îşi propune să se finalizeze prin asimilarea nivelului actual de cunoaştere în domeniu şi înţelegerea cauzalităţii riscului din perspectiva poziţiei şi rolului sociosferei în contextul mediului geografic. Aşadar, are un caracter informativ-educativ.

Aşadar articolul elucidează diferitele faze, etape în dezvoltarea conceptului de cultură a riscului şi începe, astfel, cu tratarea unuia din aspectele esenţiale ale acestei abordări şi anume definirea culturii. Apoi, pe baza unei definiţii universal valabile a culturii riscului, articolul prezintă preocupările legate de fundamentarea culturii riscului la nivel mondial, dar mai ales în ţările europene alpine. Un motiv al acestei preocupări se datorează, în special, a dezvoltării social-economice intense a regiunilor alpine în ultimul secol, ceea ce a dus la creşterea pagubelelor asociate cu dezastrele naturale. Odată cu această dezvoltare, se ridică şi o serie de întrebări legate de fundamentarea culturii riscului, întrebări care reprezintă tot atâtea puncte de reflexie ale scietăţilor moderne.

Unul din elementele de bază ale managementului eficient al riscurilor îl constituie evaluarea eficientă a riscurilor. În prezent metodologiile de evaluare a riscurilor sunt riguroase şi supuse unui proces de îmbunătăţire continuă în întreaga lume. Dar acestea rămân în continuare preocupate mai mult de aspectele cantitative ale ale riscurilor şi mai puţin pe aspectele legate de partea umană: cultură şi comportament. În afară de o încercare de modelare a erorilor umane, foarte puţin sunt abordate problemele legate de cultura umană a riscului şi comportamentul uman în situaţii de risc, în cadrul metodologiilor actuale de evaluare a riscurilor. Este necesar, aşadar, să se stabilească un cadru conceptual cu privire la cultura riscului şi un cadru matematic.

Cultura riscului are o aplicabilitate ridicată în diferite domenii, dintre care amintim: domeniul tehnic, domeniul dreptului, economic, social, psihologic şi domeniul religios. În funcţie de existenţa şi de gradul de implicare al fiecărui domeniu, societăţile umane pot deveni vulnerabile sau invulnerabile în faţa fenomenului de risc prin lipsa politicilor de gestionare a fenomenelor de risc, prin lipsa de pregătire socială.

Fig. 1. Schema conceptuală a societăţilor umane moderne în faţa unui fenomen de risc