Conurile Cappadociei

Pana in sec. xx, numele Cappadocia nu insemna aproape nimic pentru majoritatea occidentalilor. Desemna, vag, o regiune din Asia Mica, mentionata si in Biblie-prima epistola aSf. Petru este adresata cappadocienilor. Astazi, insa, aceasta zona a Turciei Centrale, situata in preajma localitatilor Urgup si Goreme, este renumita in lumea intreaga pentru peisajul sau, care, uimitor in sine, are si un aspect neprevazut.

Pe acest taram, cel mai nepamantenesc dintre tinuturile care par desprinse din basme, conuri si piramide de piatra se inalta pe fundul unei vai sterpe. Unele cu culmi netede, rotunjite, ce ajung pana la 500m ; altele sunt aspre si crestate, de parca au fost cizelate in graba sau sunt inca neterminate. Printre ele se ridica piloni si colti de stanca de cele mai variate forme si dimensiuni. Pitoresculculorilor-alb-galbui, roz, rosu, albastru deschis si cenusiu- confera locului un aspect si mai ireal.

Parca pentru a accentua caracterul nepamantenesc al regiunii, ici si colo stancile si conurile sunt acoperite cu cate un strat de roca mai inchis la culoare. Unele par niste ciuperci bizar alcatuite, iar altele amintesc de siluete umane invesmantate in pelerine, cu palarii strengareste aplicate intr-o parte. In unele locuri, conurile si stancile sunt raspandite la intamplare pe fundul vailor ; in altele sunt aliniate in siruri ordonate. Nu este, deci, greu de inteles explicatia mitica a originii lor : asediati de o armata invadatoare, localnicii s-au rugat la Allah, care i-a impietrit pe atacatori. Formatiunile stranii ale Cappadociei sunt situate pe un platou dominat de un vulcan stins, Erciyas Dagi. Acest munte inalt de 3916 m a furnizat materialal de constructie pentru conuri. Cu milioane de ani in urma, vulcanul a erupt violent, cenusa aruncata acoperind o zona vasta. Racindu-se si solidificandu-se, aceasta a format un strat gros de tuf vulcanic, o roca alba suficient de moale pentru a fi cioplita cu cutitul. De atunci, tuful a fost erodat de ploaie, vant si zapada. Siroaiele formate de ploaie au taiat vai si ravene serpuite, apoi au continuat sa le roada marginile, fasonanad astfel colinele conice si celelalte formatiuni stancoase.

Unele eruptii au dat nastere unui tuf vulcanic atat de fierbinte, incat la contactul cu solul, acesta s-a sudat, formand noi strate de roca mai dura, in general mai inchise la culoare. Cand in aceste strate fortele naturii au sapat ravene, urme ale acestui tuf mai dur si mai negru au supravietuit pe varfurile conurilor, protejand roc mai moale de dedesubt si creand forme si mai bizare.

Ca si cum peisajul n-ar fi suficient de fantastic, o noua surpriza il mai asteapta pe vizitator. In colinele conice si in peretii laterali ai acestori vai au fost sapate usi si ferestre.

In secolulxx, oamenii inca mai locuiau in chilii sapate in roca vulcanica. Acest mod de viata a aparut probabil in jurul anului 4000 i. Hr., oamenii largind grotele naturale si apoi sapand tuneluri in roca moale. In cca 2000i. Hr., din partea de est au navalit numeroase ...