Conflictul dintre Israel și Palestina

Intre anii 3000 si 1100 i.Hr civilizatia canaaniana ocupa ceea ce astazi este Israel, malul vestic al Mediteranei, Liban si o parte din Siria si Iordania. Cei ce au ramas pe dealurile din Ierusalim dupa ce romanii i-au eliminat pe evrei (in secolul al 2-lea) erau fermieri si cultivatori de vita de vie, pagani si convertiti la crestinism, descendenti ai arabilor, persanilor, saritenilor, grecilor si vechilor triburi canaaniene

Reactia araba la anuntul crearii statului Israel

Armatele statelor arabe au intrat in razboi imediat ce Israelul a fost intemeiat in mai 1948. Lupta a continuat aproape in totalitate pe teritoriul rezervat Palestinei. Aproape 700 de mii de palestinieni au migrat sau au fost izgoniti in urma conflictului inceput in 1948.

Exista vreo justificare pentru exproprierea acestui pamant?

Faptul ca arabilor a inceput sa le fie frica din cauza unei evidente temeri a repetarii masacrelor sioniste din 1948, nu a fost un motiv de renuntare la propriile case, pamanturi si mijloace de trai. Civilii surprinsi intr-o arie cu actiuni militare, adesea intrau in panica. Dar ei au fost mereu gata sa se intoarca la casele lor dupa ce pericolul trecea.

Care a fost destinul palestinienilor ce au devenit acum refugiati?

Iarna anului 1949, prima iarna a exilului pentru mai mult de 750 de mii de palestinieni a fost rece si grea. Familiile s-au strans in pesteri, in colibe abandonate sau in corturile din taberele de refugiati. Multi dintre flamanzi erau la doar cateva mile departare de gradinile de zarzavaturi proprii si livezi, in Palestina ocupata-noul stat al Israelului. La sfarsitul anului 1949.

Imparatiile evreiesti au reprezentat doat o perioada a Palestinei vechi

Daca consideram perioada scursa de la cucerirea Canaanului in 1000 i.Hr. de catre David pana la nimicirea lui Iuda in 586 i.Hr, ajungem la 414 ani de dominatie evreiasca.

Cat timp a fost Palestina un stat arab?

Palestina a devenit o tara predominant araba si islamica, pe la sfarsitul secolului 17. Aproape imediat, a devenit cunoscuta intregii lumi islamice, atat pentru fertilitatea si frumusetea sa cat si pentru semnificatia sau importanta religioasa. In 1516, Palestina a devenit o provincie a Imperiului Otoman dar acest lucru nu a facut sa fie mai putin fertila, araba sau islamica. 60% din populatie era ocupata in agricultura. Intreaga populatie era divizata intre oamenii ce locuiau la oras si relativul mic grup nomad. Toti acesti oameni credeau ca apartin unui teritoriu numit Palestina, in ciuda sentimentelor lor ca erau membri ai unei largi natiuni arabe.

Scopul Fondului National al Evreilor era de a recupera pamantul Palestinei ca o inalienabila posesiune a poporului evreu. In diferite locatii din nordul Palestinei, fermierii arabi au refuzat sa se mute si autoritatile turcesti, la cererea Fondului i-au evacuat. De asemenea, evreii indigeni din Palestina au reactionat negativ la sionism. Ei nu realizau nevoia pentru un stat evreu in Palestina si nu au vrut sa imbunatateasca relatiile cu arabii.

2.Problemele palestiniene din 1967 si dupa 1967

Daca pana in 1967 problema palestiniana era privita, in general, ca o problema a refugiatilor, dupa aceasta data ea a capatat dimensiuni noi, tot mai evidente, transformandu-se in conflictul arabo-israelian, care a dus la cel de al doilea razboi in Orientul Apropiat.

Cateva momente anterioare anului 1967 sunt semnificative pentru intelegerea mai pe larg a problemei palestiniano-israeliene. In septembrie 1965 la Cairo a avut loc o intalnire a primilor ministri ai Ligii Arabe. Comunicatul final reafirma decizia de a priva Israelul la apele raului Iordan prin abaterea apelor din zona cursului superior al acestuia, spre raul Hasbani din Liban si Banias din Siria. S-a adoptat, de asemenea, hotararea cu privire la actiuni comune impotriva oricarei tari care va stabili relatii diplomatice cu Israelul sau va contribui la consolidarea eforturilor militare ale acestuia. In acelasi timp, premierul de atunci al Israelului, Levi Eshkol, a declarat ca privarea Israelului de accesul la apele Iordanului conduce la riposta de razboi. Au intervenit unele confuzii si neintelegeri chiar intre tarile arabe. Parlamentul libanez aproba planurile Ligii Arabe de constructie a unor statii de pompare in vederea schimbarii cursului apelor Iordanului. Concomitent, ministrul apararii al Israelului face o declaratie potrivit careia Libanul se expune unor actiuni de represalii din partea Israelului. In septembrie, acelasi an, la Casablanca se intruneste, din nou, conferinta la nivel inalt a tarilor Ligii Arabe, la care regele Hussein al Iordaniei arata ca nu este potrivit ca trupe din alte tari ale Ligii Arabe sa vina in Iordania spre a proteja instalatiile hidrotehnice pentru schimbarea cursului Iordanului.

1. prof. univ. dr. Ilie Puia - Palestina - istorie si present

2. *** Microsoft Encarta Encyclopedia

3. *** www.wars.com