Concepte de Poluare Atmosferice - Surse de Poluare a Atmosferei

Un poluant atmosferic poate fi reprezentat de orice particulă sau gaz care aflat în concentraţie peste limita admisă este dăunător vieţii sau proprietăţilor în conjurătoare.

În funcţie de gradul de provenienţă, poluanţii pot fi naturali sau proveniţi din activităţile antropice, în unele cazuri aceştia coexistând.

Poluanţii pot apărea în toată masa troposferei, concentraţia acestora depinzând în special de cantitatea totală de poluanţi emisă în atmosferă, corelată cu condiţiile atmosferice care le dictează evoluţia.

Poluanţii din atmosferă au variate surse de provenienţă, ce includ: arderea combustibililor fosili, fumul, deşeuri industriale eliberate în atmosferă, cat şi alte surse precum eroziunea eoliană a solului.

Cantităţi mari de poluanţi emise în atmosferă din surse artificiale şi naturale pe perioade mari de timp duc la creşterea concentraţiei acestora în atmosferă şi la modificarea caracteristicilor fizice şi chimice ale poluanţilor. Un exemplu în acest sens îl reprezintă apariţia efectului de seră din cauza acumulării masive de CO2 în atmosferă pe parcursul unei periode mari de timp.

Dispersia poluanţilor se realizează cu ajutorul vântului, directia si viteza acestuia stabilind tendinţa poluantilor de migrare în teritoriu. Condiţiile atmosferice au un efect major asupra poluanţilor odată cu emiterea acestora în atmosferă sau după ce au fost inglobaţi in compoziţia ei.

În unele cazuri, chiar dacă emisiile poluante sunt în limite, concentraţia acestora poate suferi modificări pe seama variaţiilor condiţiilor atmosferice. Când condiţiile atmosferice sunt stabile, emisiile aparent scăzute pot înregistra creşteri bruşte până la nivel de hazarde, situaţie care apare în cazul inversiunilor radiative din timpul noptii, şi invers, condiţii instabile precum vântul şi ploaia pot dilua efectiv concentraţii foarte ridicate ale emisiilor până la valori de siguranţă, tolerabile de organism.

Poluarea atmosferei reprezintă o problemă de interes mondial, in momentul de faţă subiectul multor cercetări stiinţifice; efectul acesteia asupra vieţii include starea de sănatate a populaţiei, productivitatea şi integritatea proprietăţilor, chestiuni ce nu sunt înţelese pe deplin chiar dacă astăzi mulţi dintre noi suferă din plin din cauza expunerii într-un mediu în care limitele admise ale poluanţilor sunt cu mult depăşite.

Impactul pe care îl are aerul poluat asupra sănătăţii umane se concretizează prin apariţia bolilor aparatului respirator, cum sunt emfizemul pulmonar, astmul, si alte maladii respiratorii care pot duce la apariţia de forme cronice din cauza expunerii îndelungate la acţiunea poluanţilor precum O3.

Vegetaţia este afectată deasemeni de poluanţi, la nivelul stomatelor aflate pe faţa inferioară a frunzelor sau prin depunerea substanţelor poluante pe suprafaţa foliolelor. Concentraţii suficient de mari de dioxid de sulf pot cauza leziuni la nivelul frunzelor la unele plante, iar expunerea indelungată la concentraţii mici ale poluanţilor pot reduce rezistenţa plantelor la boli şi dăunători.

Poluarea atmosferei este o problemă cu origini destul de vechi; unele dovezi asigură prezenţa acesteia în Europa încă din vremea lumii antice, dar in proporţii foarte reduse spre deosebire de ce implica fenomenul azi. În acest sens au fost descoperite sedimente lacustre pe teritoriul Suediei, provenite din exploatările miniere de plumb şi prelucrarea argintului acţiuni care au avut efect poluator asupra atmosferei în acea perioadă.

Un alt moment important în agravarea poluării atmosferei îl reprezintă revoluţia industrială care a dus la creşterea poluării atmosferei in Europa si America de Nord, ca mai târziu, pe la mijlocul anilor ’90 numeroase oraşe din Europa şi America de Nord să simtă deja efectele aerului poluat.

La începutul secolului XX a fost introdus termenul de “smog” ce provine din combinaţia altor doua cuvinte şi anume “smoke” (fum) şi “fog”(ceaţă). Mecanismul de formare a smogului este relativ simplu. În timpul orelor de vârf din zonele urbane, concentraţia de oxizi de azot şi hidrocarburi creşte pe masură ce sunt emise de autovehicule. În acelaşi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosferă scade din cauza luminii solare care cauzează descompunerea acestuia în oxid de azot si atomi de oxigen. Atomii de oxigen reacţionează cu oxigenul molecular din atmosferă şi formează ozonul (O3). Hidrocarburile se oxidează în prezenţa a O2 şi reacţionează cu oxidul de azot formând dioxidul de azot. Această combinaţie duce la formarea unui nor toxic de culoare gălbuie numit “smog fotochimic”, care apare adesea în zona oraşelor de coastă şi este o adevarată problemă a poluării aerului în marile oraşe precum Tokyo, Atena, Los Angeles, intrucât crează severe probleme medicale. Smogul reduce vizibiltatea naturală şi adesea irită ochii şi căile respiratorii fiind cauza a mii de decese anual.

Poluanţii atmosferici pot fi împarţiţi în doua mari categorii:

1. Poluaţi primari

2. Poluanţi secundari

1. Poluanţii primari sunt consideraţi aceea care intră în atmosferă direct din diferite surse, şi includ: monoxidul de carbon, dioxidul de sulf, oxizii de azot, hidrocarburile, şi pulberile în suspensie;