Climă Temperat Continentală

Cap.I Aspecte introductive

I.1. Apecte generale

Climatul temperat continental este de obicei situat în interiorul continentelor, unde există suprafețe mari de uscat în toate direcțiile, deși alteori este determinat de orientările lanțurilor muntoase. Masa mare de uscat amplifică efectul climatului continental atât în absorbția cât și în pierderea căldurii. Spre exemplu, în Asia, Siberia, Mongolia și Asia Centrală ilustrează foarte clar rolul maselor mari de uscat în definirea climatului temperat continental tipic. Celălalt factor determinant îl reprezintă lanțurile muntoase înalte, care rețin umiditatea transportată de nori. Spre exemplu, în America de Nord, din cauza orientării lanțului Munților Stâncoși de la nord spre sud-vest și sud-sud-vest, toate zonele situate la est de aceștia au climă temperat continentală, din cauza barieriei naturale a Stâncoșilor. Ca un contraexemplu se poate menționa lanțul Alpilor, care deși suficient de înalt, fiind orientat de la vest la est, nu blochează accesul masiv al umidității oceanice înspre interiorul continentului european.

Mediile continentale sunt prezente în părţile centrale ale continentelor, la distanţe mari faţă de oceane, de cele mai multe ori fiind încadrate de sisteme de munţi înalţi. Aceste medii sunt răspândite în Eurasia şi în America de Nord. Aici predomină masele de aer temperat-continental, dar asupra climei influenţează ş alte mase de aer (arctic, tropical uscat etc.). Cantitatea anuală de precipitaţii este sub 500 mm, iar în regiunile intercalate de munţi înalţi sunt înregistraţi secete accentuate.

Mediul temperat-continental prezintă trei submedii distincte:

a) mediul semiarid de stepă şi silvostepă;

b) mediul temperat arid al deserturilor;

c) mediul temperat al pădurilor.

Clima temperat-continentala se caracterizeaza prin veri calduroase si uscate si prin ierni extrem de reci. Datorita incalzirii puternice a uscatului, verile sunt calduroase cu temperaturi medii lunare de 15-200C, iar iernile sunt reci cu temperaturi medii lunare sub 00C. Cantitatile medii de precipitatii au valori reduse intre 300-500 mm/an.

I.2. Istoricul cercetării climatice

Interesul pentru aspectul, evoluţia şi efectele pozitive sau negative ale vremii, de care depindea însăşi viaţa primilor oameni de pe Terra, ca şi a celorlalte vieţuitoare, datează încă din perioada preistorică.

Dezvoltarea climatologiei determină în ultimul timp apariţia tot mai multor studii şi cercetări privind clima oraşelor. Mai întâi au fost studiaţi factorii genetici ai climei şi anume: factorii energetici sau radiativi, factorii fizico-geografici sau suprafaţa activă subiacentă şi factorii dinamici sau circulaţia generală a atmosferei şi mai apoi s-a studiat caracteristicile climei.

Climatologia constituie una din disciplinele de bază din învăţământul superior, care contribuie la formarea studenţilor geografi ca viitori specialişti în cercetarea mediului sau ca profesori de profil.

Cercetarea climei, sub diversele sale aspecte, permite stabilirea unor corelaţii multiple între aceasta şi celelalte componente ale mediului, inclusiv cu activitatea umană. Aceasta din urmă, pe de o parte, suportă consecinţele climei, iar pe de alta, o influenţează, impactul antropic fiind atât pozitiv, cât şi negative.

De-a lungul istoriei societăţii umane, omul a căutat permanent să valorifice condiţiile climatice favorabile ale unei regiuni şi, totodată, să creeze astfel de condiţii pentru adăposturi, aşezări, culturi agricole etc.

Conştient sau mai puţin conştient, în lupta lui pentru existenţă, a dezvoltat industria pentru crearea de bunuri materiale, din ce în ce mai multe şi mai diversificate, astfel căa ajuns să influenţeze evoluţia climei în sens nedorit.

Astăzi, când societatea umană a atins cele mai înalte cote ale civilizaţiei, asistăm la o reacţie de feed-back a climei, care răspunde printr-o gamă largă de evenimente, nedorite, neaşteptate şi chiar cu repercusiuni de lungă durată, sau ireversibile, la presiunea exercitată de om.

Majoritatea cercetătorilor definesc noţiunea de climă ca fiind regimul plurianual (multianual) al elementelor meteorologice, generat de acţiunea unor factori diferiţi: radiativi, dinamici, fizico-geografici, antropici.

Ciulache (1988, 2002) a dat următoare definiţie: „Clima este regimul multianual al vremii, care ia naştere în urma interacţiunii dintre factorii radiativi, fizico-geografici şi dinamici, sub influenţa tot mai accentuatăa activităţii societăţii omeneşti”.