Cel mai mare defileu european

Am vazut defileul Dunarii-cunoscut sub atat de multe nume -atat inainte cat si dupa realizarea Sistemului hidroenergetic si de navigatie de la Portile de Fier. Marele lac care s-a format in spatele barajului a mai atenuat din salbaticia de altadata, dar defileul este in continuare spectaculos. I s-au inchinat multe pagini acestui sector al batranului Danubiu si, mai ales, Portilor de Fier, despre care asa cum remarca George Vaslan, orice scriitor care se respecta iti va vorbi de, ciocniri de titan, naprasnica lupta dintre cei doi uriasi, de urletele de manie, de valuri furioase etc., etc. Personal am vazut defileul Dunarii mai apropiat de simtirea si gandurile lui George Valsan decat de acelea ale lui Alexandru Vlahuta.

Acest defileu este considerat a fi, cu cei 130-140 km ai sai (in unele surse 134, in altele 145), cel mai mare din Europa. De fapt are caracteristici cu adevarat de defileu intre Ostrovul Moldova Veche, mai exact din dreptul satului Pescari, si Ostrovul Simian, in aval de Drobeta-Turnu Severin. Pe vremuri cine stapanea cele doua intrari in defileu stapanea intreaga zona delimitata de acesta. Astazi cine stapaneste defileul are la dispozitie cea mai concentrata sursa hiroenergetica de pe continentul european, energie evaluata la circa 10 miliarde KWh anual care si este, de fapt, in buna masura valorificata in cadrul celor doua sisteme hidroenergetice si de navigatie de la Portile de Fier I si II. In amonte de Moldova Veche, asadar pana la Bazias, practic valea fluviului nu are caracteristici de defileu.

Intresant de subliniat este si faptul ca Dunarea invinge prin acest defileu, zidul muntos al Carpatilor, trecand dintr-o regiune de campie intr-o alta regiune de campie, caz unic, de altfel, pe suprafata pamantului.

Cele mai spectaculoase sectoare raman insa, in continuare, cele de la Cazane si Portile de Fier. Mai ales la Cazane, unde, in ciuda inaltarii spectaculoase a nivelului apelor Dunarii, peretii, aproape verticali, sunt foarte apropiati unul de celalalt, la numai 180-250 m, obligand marele fluviu sa se strecoare, linistit dar mult mai grabit decat inainte. Atat inainte de constituirea lacului de acumulare, cat si astazi, apele Dunarii sunt, in ceea ce s-a incetatenit de catre o literatura, destul de liniste si fara involburarile caracteristice, odinioara, Portilor de Fier. acolo pe o distanta de circa 3 km, pragul de stanci facea ca valurile sa clocoteasca intr-adevar navalnic, invalmasindu-se inspumate peste coltii ascutiti ai pragurilor gherdapurile. Astazi, prin inaltarea nivelului apelor Dunarii, nici aici nu mai intalnim salbaticia de altadata.

Inca si mai frumoasa si mai placuta este o plimbare cu vaporul, pentru ca in acest caz ai posibilitatea de a cuprinde intreaga a privelistii care, nu de putine ori, te copleseste. Dar sa nu uitam, Portile de Fier reprezinta doar ultima poarta deschisa de batranul Danubiu, alte cinci mai importante aflandu-se in amonte. Pentru ca de la izvoare ...