Orice corp care vibreaza poate servi ca sursa de unde elastice in mediul in care se afla, adica poate fi o sura sonora. Sunetele se produc in corzi vibrante (vioara, corzile vocale umane), coloane de aer vibrante (orga, clarinet), placi si membrane vibrante (xilofon, difuzor, toba).
1.Tuburile sonore
Tuburile constituie o parte principala pentru instrumentele de suflat, avand rolul rezonatorului. Sursa sonora propriu-zisa o constituie ancia prin care se produce oscilatia aerului care formeaza unde stationare in tubul sonor. Modul cum se formeaza componentele sunetului in tuburi deschise sau inchise este redat in figura 1, a si b.
Ventrul se formeaza intotdeauna la ancie. Componentele sunetului se obtin , pentru tubul deschis, din relatia : ?n = von/2l, iar pentru tubul inchis din relatia : ?n = vo(2n-1)/4l.
Intr-un tub deschis frecventa fundamentala corespunde (aproximativ) unui ventru al elongatiilor la fiecare capat si unui nod al elongatiilor in mijlocul tubului , asa cum arata figura 1 - a. Desenele urmatoare din aceeasi figura arata 2 tonuri superioare : armonica a doua si armonica a treia. Prin urmare intr-un tub deschis frecventa fundamentala este v/2l si sunt prezente toate armonicile.
Intr-un tub inchis, capatul inchis este un nod al elongatiilor. Figura 1 - b arata modurile de vibratie ale unui tub inchis. Frecventa fundamentala este v/4l ceea ce constituie jumatate din frecventa fundamentala a unui tub deschis de aceeasi lungime. Singurele tonuri superioare prezente sunt cele care dau un nod al elongatiilor la capatul inchis si un ventru la capatul deschis. Prin urmare, dupa cum se arata in figura 1- b, armonicile a doua, a patra etc. lipsesc. Deci intr-un tub inchis
Sunt prezente numai armonicile impare. Inaltimea sunetelor date de un tub deschis este deci diferita de cea a unui tub inchis.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
