Definitie: În fizică, rezonanţa este tendinţa unui sistem de a oscila cu amplitudine maximă la anumite frecvenţe, denumite frecvenţe de rezonanţă. La aceste frecvenţe, chiar şi forţe oscilante mici pot produce amplitudini de vibraţie mari, deoarece sistemul stochează energie oscilantă. Când atenuarea este mică, frecvenţa de rezonanţă este aproximativ egală cu frecvenţa naturală a sistemului, la care el vibrează liber. Rezonanţa apare la toate tipurile de sisteme oscilate: există rezonanţă a undelor mecanice, rezonanţă electromagnetică, şi rezonanţă a funcţiilor de undă în fizica cuantică .
Daca se cuplează doua pendule de lungimi diferite şi îl scoatem din repaus pe unul dintre ele, atunci acesta devine excitator pentru cel rămas in repaus. Daca lungimea şi deci frecventa oscilaţiilor excitatorului este mult diferită de cea proprie a oscilatorului aflat in repaus, atunci amplitudinea celui din urma este foarte mică, transferând foarte putină energie.
Se pune in miscare pendulul excitator care transmite impulsuri periodice altor pendule prin intermediul tijei de care sunt suspendate.
Daca pendulele au lungimi egale cu cea a pendulului excitator, atunci acestea vor avea amplitudine maximă.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.