Rezistoare

Proprietatea fizica a materialelor de a se opune intr-o masura mai mare sau mai mica trecerii curentului electric poarta numele de rezistenta electrica Componentele electronice pasive construite special spre a avea o anumita rezistenta electrica se numesc rezistoare (in practica, in locul denumirii de rezistor se mai foloseste inca denumirea de rezistenta). Rezistorul este componenta electronica de circuit, cu doua borne, care are are proprietatea, potrivit careia, intre tensiunea la bornele lui si curentul care-l parcurge, exista relatia, descoperita de G. S. Ohm si cunoscuta sub denumirea de legea lui Ohm: Rezistenta nominala - Este marimea valorii rezistentei, marcata in cifre sau in dungi colorate, pe corpul rezistorului.

Acestei valori i se asociaza intodeauna toleranta, exprimata in procente din valoare.

Puterea disipata nominala, Pdn [W] - Este puterea maxima - in curent continuu sau alternativ - pe care o poate disipa un rezistor, in conditii de mediu exterior determinate, pe o perioada indelungata de timp, fara ca rezistenta nominala sa se modifice. Daca rezistorul este supus unei puteri mai mari decat puterea nominala, pot apare fenomene ca variatia inadmisibila a parametrilor sai, reducerea duratei de functionare sau distrugerea elementului rezistiv. Rezistoarele utilizate cel mai frecvent in in montajele electronice au puterea de disipatie cuprinsa in limitele 0, 1-2W. Rezistenta rezistorului in curent alternativ - Marimea rezistentei rezistorului difera, in curent alternativ, de valoarea masurata in curent continuu, datorita existentei capacitatii si inductantei distribuite pe lungimea elementului rezistiv, a efectelor de suprafata si a pierderilor dielectrice in suportul rezistorului si in straturile de protectie. Din acest motiv rezistenta totala a rezistorului in curent alternativ, si in special la frecvente inalte, are un caracter complex si variaza cu modificarea frecventei, rezistorul real comportandu-se in acest caz, in parte ca o inductanta si in parte ca o capacitate.

Bobine In sens larg, prin bobina se intelege un element de circuit format dintr-un conductor electric astfel infasurat, incat se formeaza una sau mai multe spire.

O spira are doua conductoare active: unul de ducere si unul de intoarcere, raportat la sensul curentului prin spira.

Ca forme obisnuite, intalnim bobine cilindrice, paralelipipedice sau toroidale. Clasificarea bobinelor se poate face si dupa alte criterii, asa cum va reiesi in cele ce urmeaza.

Pentru bobine nu exista o productie de serie standardizata, in general, fiind fabricate de utilizator in functie de necesitate. Principalele caracteristici ale unei bobine sunt: inductanta (L); factorul de calitate (QL) sau tangenta unghiului de pierderi tg?L, care reprezinta raportul dintre puterea reactiva si puterea activa disipata in bobina: capacitatea parazita a bobinei; puterea, tensiunea si curentul maxim admis pentru a nu produce transformari ireversibile ...