Principiul al II-lea al mecanicii newtoniene

Prezentul eseu isi propune prezentarea si dezbaterea celui de-al doilea principiu al mecanicii asa cum a fost el elaborat de Isaac Newton. Pentru cei mai putin familiarizati cu fizica si cu notatiile pe care aceasta le foloseste am expus cateva notiuni ajutatoare cu referire la simbolurile ce sunt folosite in principiul al doilea. De asemenea, in introducere am definit pe scurt toate cele cinci principii al mecanicii clasice pentru a-l introduce pe cititor in sfera subiectului dezbatut. Mecanica clasica (newtoniana) se bazeaza pe cinci legi generale sau principii, formulate de Isaac Newton in celebra sa carte Principiile matematice ale filozofiei naturale (1687) pe care le-am putea enunta astfel: principiul I (al inertiei) spune ca un corp isi mentine starea de repaus sau de miscare rectilinie uniforma atata timp cat asupra sa nu actioneaza alte forte care sa-i modifice aceasta stare; principiul al II lea (fundamental al dinamicii) afirma ca daca o forta constanta actioneaza asupra unui corp, aceasta ii imprima o acceleratie direct proportionala cu forta si invers proportionala cu masa corpului; principiul al III lea (al actiunii si reactiunii) spune ca daca un corp actioneaza asupra altui corp cu o forta numita actiune, atunci si cel de-al doilea corp va reactiona asupra primului, cu o forta egala in modul si opusa ca sens, numita reactiune; principiul al IV lea (al suprapunerii fortelor) afirma ca daca asupra unui corp actioneaza simultan mai multe forte, fiecare ii va produce propria sa acceleratie independent de actiunea celorlalte, astfel incat acceleratia rezultanta va fi suma vectoriala a acceleratiilor individuale principiul al V lea (al relativitatii) spune ca orice sistem de referinta inertial este echivalent pentru legile mecanicii clasice, adica in orice SRI (sistem de referinta inertial) legile mecanicii clasice se scriu la fel. In cele ce urmeaza vom prezenta cateva notiuni teoretice introductive despre forta masa si greutate, apoi vom face o dezbatere pe marginea principiului al doilea al mecanicii (fundamental al dinamicii). 2. Principiul al II lea al mecanicii notiuni introductive, enunt. 2. 1. Notiunea de forta Notiunea de forta are le origine senzatia de efort care apare atunci cand ridicam sau tinem o greutate, cand tragem sau impingem un corp pe o suprafata. Totodata putem indica directia si sensul in care indreptam efortul, precum si punctul unde aplicam acest efort. De aici se obtine prin abstractizare notiunea de vector ca forta.

Prin intermediul fortelor corpurile actioneaza unele asupra altora, transmitand miscarea mecanica. Fortele produc efecte statice de deformare a corpurilor (sau de echilibrare a altor forte) si efecte dinamice de modificare a vitezei, adica de creare a acceleratiilor. Exemple de astfel de forte sunt greutatea corpurilor, presiunea sau tractiunea produse de corpuri sau fire, reactiunea ...